LiterarM > Concurs > Beatrice Zornek

Anatomia visului

De ce cand ne atingem pietrele de stanci

Si marile de inimi

De ce ne dor valurile invechite ale amorului?...

De ce cand ploaia doarme peste firele de amintiri

Si visul ne paraseste pentru o alta visare

Noi adormim in somnul altcuiva

Al meu

Al tau

Al cui?...

Plangand imi rasfir penele din aripa dreapta

Si ma inalt spre stele necunoscute inca

De noi

Necunoscute nici de insusi necunoscutul

Necunoscutul pierdut in firele albe de zapada

Ne recunoastem din nou in visul altcuiva

Ne intindem lungile corzi ale tacerii

Peste noptile furtunoaselor patimi rasfirate

Plang peste noptile albe

Si te visez raspandindu-mi trupul

Peste oasele albe ale vremii...

Te vad din nou in casa aceea neagra

In scoica aceea cu amintiri

Si stiu ca ma veghezi din mareata noapte din care
domnesti

Mai tacut si mai visator ca niciodata

Da,...noaptea e lunga.si despartirea e dureroasa

Si copacul e inalt....si pasarea moare

Ranita de nori; infipta in vidul ce te apasa

Dureros cazi,asemeni ploii albastre

Asemeni cailor

Asemeni vertebrelor te infigi in mine

Ma dori cu pietre dezgolite de orice inteles

Si din nou...din nou...

Ma patrunde valul...si ma ia cu el...

Si din nou e dimineata

Si iar e seara

Si iarasi plang

Si adorm

In recele-mi cavou care ma imbraca.

 

Requiem


Ma intrebam ce o sa fac
La nunta Ta.

Ma vedeam doar o mireasa frumoasa

Ce admira

Stupid privelistea.

Cu un aer tamp

Aveai sa ma inviti la dans

Si-o alta zi trecea,in bratele tale.

Priveam incet lastuni in zare

Radeau parca de-un vis fioros,

Si in pestera intram uimita.

Ascultam ganduri,si dansam,ca o

Printesa amazoana

Pe patul de cai ce se lasa deasupra noastra.

Totul era banal,da

La nunta noastra,o trupa de lautari plangea din
acordeon.

Zambeam la marea albastra,zambeam

Si-o rugam sa ma ia.

Plangeam la nunta ca un monstru

Scapat din cusca,plangeam

Dupa fat-frumos

Plangeam si radeam

La nunta mea.

Si luna imi zambea,

Dar tot cu aerul ala tamp

De pasare ce zboara.

Mireasa?... Da

Mireasa mortii care vine.

Venea.

Visam eu ca e nunta mea.

Si nu,nu erai pe acel cal frumos

Erai doar acel cineva

Pe care vroiam sa il cunosc.

Da,a fost nunta mea.acum douazeci de ani se va
intampla.

Exact la nunta mea.

Exact un an,exact un vis,

Exact o iarna si un vant va trece

Pana vine sa ma ia.stiu,si-o astept

In tacerea mea de lut

Tac si vorbesc,

Plang si zambesc,

Si o implor sa imi spuna ce va fi maine.

Dar cand e maine,

Ma-ntreaba ea

Si cu un semn neclar eu dau din umeri.

Ce e ea...ziua de maine,ziua de azi?

Ce e el,cuvantul?

Si cum se numeste cuvantul pe care nu stii sa-l
rostesti?

ACESTA e cuvantul.

Acesta e raspunsul.

Dar care era intrebarea?...

Ma vedeam eu deci frumoasa mireasa plictisita de nori.

Uff...gata,te-am uitat,si nu ma voi mai gandi la
tine.stiu ca te iubesc,ca te-am iubit...dar ce mai
conteaza timpul?

Cand e azi?maine?ieri?...

Cand e candul?


Noapte buna


Am simtit sfintii cum se urca pe mine

Ca fiori pe sira spinarii

Am simtit duhul prin mine

Ca pe o fiara ce se zbatea sa iasa

Cantam eu stins din aripi

Si pasarea,dar si fantoma

Stateam intins pe iarba rece

Si auzeam cum trece muzica

Peste taramuri de ingeri

Simteam acea placere a primului sarut

Simteam acel vis fantomatic

Ma inabuseam de caldura

Ma topeam de frig.

Pe cararile pietruite,paseam ca pe aer,si in vid ma
indreptam spre casa.

Pasind apasat pe dinti de sicomori

Zambeam fortat,si ma tineam tintuit in aer pe picioare

Zburand deasupra norilor,chiar aproape de Dumnezeu.

Un salut si doar o frunte umeda.

Un sarut si doar o floare

O petala...si a venit primavara.

Iubeam primavara asa cum te iubesc acum pe tine.

Ca pe o floare,zburanda si cazatoare.

Tanara, viata mi-a spus ca ma da,

m-am dat prada visului,iubirii.

Am stiut ca acea clipa a fost visul cel dintai.

Am murit pentru a ramane doar o urma a ceea ce a
existat.

Am murit si am devenit ceea ce sunt .

Sunt un dor,o dragoste,sunt un nor razbunator,si plin
de pasiune.

Sunt ,esti...cine mai face diferenta?...

m-ai imbatat cu cine stie ce ceaiuri;

si acuma astept antidotul.

Strigam eu cat ma tineau puterile de incet:

-spuneti-mi! Spuneti-mi,va rog...

stie cineva antidotul?...stie...cineva......

an-ti...do-tul....pentru.....

iubire.....?....!!!!!!!!!!!!

mi s-a raspuns:

-..............................!!!!!!!!!!!!....(?)...............................

COMENTARIU: In poeziile prezentate trairea e la loc de cinste! De remarcat insa ca literatura nu inseamna traire pura! I-as atrage atentia autoarei asupra greselilor gramaticale! Nu i se permite unui scriitor asa ceva... iata un prim minus. Poeziile in totalitatea lor mi s-au parut a schita o scurta istorie a iubirii. Beatrice primeste un plus mare la capitolul originalitate... va voi prezenta toate poeziile ei si va veti convinge... mai ramane o singura problema... de ce unele nu au titlu? Sper sa ma lamuresc cat de curand! Oricum, un concurent de luat in seama la sectiunea poezie!


1