Iubita

Iubita mea-i în roua dimineţii,

în foşnetul pădurii şi-n apa de izvor,

e-n frunza ce adie şi-n prospeţimea ceţii,

în lacrima şi dorul meu de dor.

În gândul meu, îmi întâlnesc iubita,

în năzuinţa-mi de-ntreg şi contopire,

căci cunoscând-o e eternul, e Amrita.

Aceasta-i, spun înţelepţii, perpetua iubire.

Iubirea-i ca o ţintă, e ca o integrare.

Trăim, cât mintea poate să cuprindă.

Şi-o lume nouă se deschide peste zare:

Iubita-i, când te văd, privindu-mă-n oglindă.

 

Sydney, Australia 1999

Copyright © 1999 by Octavian Sărbătoare

Acest poem este Copyright © Octavian Sărbătoare. Autorul dă dreptul ca poemul să fie copiat şi publicat (în orice formă) fără modificări, cu condiţia ca drepul de autor să fie menţionat şi păstrat.

 

 

Inapoi la pagina principala

Vidya Website Design by Octavian Sarbatoare Australia