Dumnezeu mi-a vorbit
Dumnezeu mi-a vorbit într-o zi:
"Vino în pădure şi Mă vei cunoaşte!"
Am plecat îndată, am cutreierat pădurea
în lung şi-n lat, dar Domnul, nicăieri.
În altă zi Domnul îmi spune:
"Fă un foc mare şi stai aproape de el
şi Mă vei cunoaşte!"
Am adunat lemne de îndată, am făcut
un foc mare. Mergând de jur împrejur,
mi-am ars părul şi pielea mi s-a încins,
dar Domnul n-a venit.
Tristeţea m-a cuprins, îngenuncheam seara
şi mă rugam. Până într-o zi
când Domnul mi-a dat iarăşi de ştire:
"Du-te în casa acelui om sărac
de la marginea satului,
du-i pâine şi mâncare, spune-i vorbe de mângâiere,
iar eu Mă voi arăta ţie!"
Am luat pâine, brânză, ouă, făină,
mălai şi struguri şi am pornit de îndată
să-l văd pe acel om şi familia lui.
M-au primit cu bucurie, ne-am înveselit,
am mâncat cu toţi ai casei, am plâns de bucurie;
dar eu Îl căutam pe Domnul prin casă,
prin curte şi ogradă, dar Domnul nicăieri.
Am plâns amarnic.
"Doamne, unde eşti?"
era ce mai puteam spune;
lacrimile îmi curgeau şiroaie şi sufeream cumplit.
"Doamne, arată-Te sau am să mor!
Te-am căutat cu râvnă,
dar nu Te-am găsit,
de ce să mai trăiesc?"
In durerea mea, Domnul mi-a vorbit:
"M-ai găsit!".
Sydney, Australia 2000
Copyright © 2000 by Octavian Sărbătoare
Acest poem este Copyright © Octavian Sărbătoare. Autorul dă dreptul ca poemul să fie copiat şi publicat (în orice formă) fără modificări, cu condiţia ca drepul de autor să fie menţionat şi păstrat.
Vidya Website Design by 
Octavian Sarbatoare Australia
Inapoi la
pagina principala