Site designed and created by Razvan Paraianu. © Created in January 2001, Last revised: March 2001

Alexandru C. Cuza
(1857 - 1946)

SOURCE OF MATERIAL: Alexandru C. Cuza, “Aşezarea jidanilor în România,” în Naţionalitatea în artă, Bucureşti, 1905, pp. 246 –248. 

NOTES: See Bio-bibliografie or Bio-bibliography

Aşezarea jidanilor în România
Aşezarea jidanilor în România, face parte din planul lor de a-şi dobândi un teritoriu propriu, pe care să se desvolte ca naţie autonomă, alcătuind un stat jidovesc! Aceasta pare, la prima vedere, că e o enormitate de necrezut. Şi totuşi ea este una din cele trei soluţii posibile la care mărturisesc ei singuri, că s’au gândit, şi se vede că au început a o şi pune în practică. Căci iată, în adevăr, ce ni spune unul din cărturarii lor cunoscut, într’o lucrare specială asupra jidanilor timpului nostru, Dr. Arthur Ruppin: Die Juden der Gegenwart. Ed. II. (Köln und Leipzig 1911, pag. 268).
«Până acuma s’au dat trei răspunsuri diferite la întrebarea în care ţară jidanii ar puteá să locuiască împreună în masse compacte şi să alcătuiască o societate jidovească întemeiată (eine gefestigte jüdische Gemeinschaft). Aceste sunt tot pe atâtea manifestări ale voinţei de a trăi, ale voinţei de a se păstra poporul jidovesc faţă de înrâuririle asimilatoare, şi fiecare din ele merită o cercetare serioasă.
Cel d’întâiu răspuns este ca jidanii să se concentreze şi să se organizeze pe baze naţionale în Europa orientală; al doilea răspuns, pe care îl dă Israel Zangwill, indică teritoriile încă neocupate sau puţin ocupate de Europeni ale Africei şi Americei; al treilea răspuns, răspunsul Zioniştilor, crede că o concentrare a jidanilor nu e posibilă, decât în Palestina.»
Concentrarea în Europa orientală – în regiunea noastă, în Galiţia, în Polonia, în România – este dar cea dintâiu soluţie a problemei lor de existenţă, la care s’au gândit jidanii, desigur, ademeniţi de faptul că aici densitatea lor e mai mare decât în orice alte ţări din lume! Şi cum că tendinţa lor de a dobândi pe aceste teritorii autonomia naţională nu este o chimeră, ci realitatea la care lucrează, ni-o spune acelaş autor mai departe, vorbind de silinţele jidanilor din Galiţia şi Bucovina, în această direcţie:
«O oarecare încetinire a procesului de asimilare poate, în adevăr, să urmeze prin organizarea naţională a jidanilor recunoscută de Stat – şi acesta este desigur motivul pentru care în Galiţia şi în Bucovina, chiar Zioniştii, a căror ţintă e doar Palestina, insistă pentru autonomia naţională.»
Prin urmare, două tendinţi sunt pe deplin lămurite prin aceste preţioase mărturisiri jidoveşti: mai întâiu, aşezarea în Europa orientală, şi apoi autonomia naţională, pentru care se şi luptă jidanii pe faţă în Galiţia şi în Bucovina, şi în ascuns, deocamdată, în România! Va să zică: iată de ce este vorba – cu jidanii noştrii – şi nu de asimilare!