Focul care se pogoara din cer

O enigma pentru stiinta, un miracol pentru cei mai multi dintre oameni si o Minune Dumnezeiasca pentru crestinii ortodocsi, Focul Sfînt care apare la Ierusalim în Sîmbata Pastelui este cunoscut ca cel mai mare dintre toate miracolele lumii.

Aparitia acestuia are loc o singura data pe an, în acelasi timp si în acelasi fel si în aceasi forma de sute de ani.
Sîmbata mare a Pastelui. E ziua în care de la primele ore ale diminetii în Biserica Învierii Domnului din Ierusalim si mai cu seama în Sfîntul Mormînt se sting, rînd pe rînd, toate candelele. Pe piatra de deasupra Sfîntului Mormînt se asaza vata curata, apoi în prezenta paznicilor, cîtiva politisti civili necrestini - un arab, un turc si o persoana din partea statului Israel, se sigileaza usa Sfîntului Mormînt. Aceasta nu înainte de a se fi cercetat fiecare coltisor pentru a înlatura orice sursa ce ar putea produce sau întretine focul. Începînd de acum usa pecetluita cu ceara si panglici puse în forma de X este pazita cu strasnicie, paza schimbîndu-se la fiecare trei ore. Credinciosi meditativi alaturi de fanatici zgomotosi încep sa umple biserica ce devine neîncapatoare. Emotiile tuturor celor prezenti cresc clipa de clipa. Genunchi plecati ori mîini miscate frenetic însotesc rugaciuni tacute ale crestinilor de pretutindeni sau zgomotoasele manifestari ale crestinilor arabi. Un amestec de evlavie si fanatism umple biserica.
La miezul zilei începe procesiunea, în biserica se asterne linistea. Tensiunea devine maxima la aparitia Patriarhului Bisericii Ortodoxe din Ierusalim. Însotit de numerosi mitropoliti, preoti si diaconi, acesta se opreste în fata Sfîntului Mormînt, unde se dezbraca de hainele preotesti ramînînd doar într-un stihar alb, ce simbolizeaza Giulgiurile cu care Iisus a fost înmormîntat. Patriarhul este perchezitionat apoi de garzi asfel încît nici un chibrit nu poate trece cu acesta. Sfîntul Mormînt este desigilat, iar Patriarhul paseste înauntru. În jurul Sfîntului Mormînt totul zace în întuneric, Patriarhul se roaga profund pret de cîteva minute, credinciosii asteptînd emotionati savîrsirea minunii.
La un moment dat, de sus, din marea cupola a bisericii se coboara o lumina alb-albastruie, foarte puternica. În multime se aud rugaciuni si strigate de emotie în toate limbile. E imposibil de descris ce se întîmpla în aceste momente în biserica. Lumina intra în Sfîntul Mormînt, iar pe lespedea de piatra se formeaza o roua de lumina alb-albastruie care aprinde vata. Desi arata ca si lumina unui foc, totusi timp de cîteva minute nu arde ca o flacara obisnuita. Patriarhul pune vata aprinsa în cupe de aur dupa care aprinde doua buchete mari de cîte 33 de lumînari. Iesind cu ochii scaldati în lacrimi în fata multimii extaziate si nerabdatoare ce asteapta cu mîinile întinse, Patriarhul striga de trei ori catre aceasta “Veniti de luati lumina”. În chip minunat se aprind singure si candelele de argint aflate deasupra Sfîntului Mormînt. Lumina se întinde ca un val, dintr-o data întreaga biserica fiind scaldata în lumina. Clopotele încep sa bata, iar credinciosii se bucura de Dumnezeiasca Lumina primita, într-o traire fantastica.
Lumea a primit lumina din cer, Lumina cea Adevarata. Toti se bucura, se închina sau striga fascinati de marea minune. Multi îsi ating cu lumina flacarii fetele si fruntile transpirate de emotie, aceasta neproducîndu-le nici o arsura, ci o intensa stare de pace interioara. O bucurie de nedescris le umple sufletul, iar lucrurile încep sa capete alt sens, lumea este vazuta altfel, Lumina Dumnezeului celui Viu EXISTA. Hristos a înviat si e vesnic viu. Cuvintele tîsnesc parca singure: am atins lumina, am trait-o. Am fost martorul unei minuni dumnezeiesti. Minunea s-a întîmplat aici, acum, în mod real.

SUTE DE LUMINI APRINSE SINGURE
Un lucru semnificativ este ca miracolul nu se întîmpla doar în camera unde se afla mormîntul, ci este vazut manifestîndu-se în toata biserica. În fiecare an multi credinciosi povestesc cum lumina miraculoasa aprinde si lumînarile din mîinile lor. Chiar si candelele cu ulei de la balcoanele bisericii se aprind singure în fata pelerinilor. Multi asteapta cu lumînarile pregatite în speranta ca vor fi aprinse de Focul Sfînt. Flacara albastra este vazuta miscîndu-se în diferite locuri din biserica. Numarul mare de pelerini care marturisesc despre aprinderea spontana a lumînarilor atesta realitatea acestui fapt. Persoanele care asista la aceasta minune de la o distanta apropiata parasesc Biserica si Tara Sfînta schimbati. Viata lor se împarte în doua: înainte si dupa minunea Focului Sfînt.
UN MIRACOL ÎN PLINA ZI

Pe mormîntul lui Hristos este ridicata o capela cu doua camere: una mica înaintea mormîntului si una în care se afla locul unde a fost depus trupul rastignit al lui Hristos. Acest loc este centrul evenimentelor miraculoase. În Sîmbata Mare, ziua eveni-mentului, Biserica este asaltata de credinciosi ca în nici o alta zi a anului, în fiecare an sute de oameni nereusind sa intre înauntru, datorita numarului mare de pelerini. Acestia vin din întreaga lume, dar mai cu seama din Grecia si, în ultimii ani, din Rusia si fostele tari comuniste din Estul Europei. Pentru a reusi sa patrunda în Biserica, multi vin si asteapta sa intre înca din Vinerea Mare. Miracolul are loc în Sîmbata Mare, dar nu la miezul noptii dupa cum se celebreaza de obicei Slujba Învierii si primirea Luminii în celelalte biserici, ci în plina amiaza, la ora 14.

UN MIRACOL NECUNOSCUT ÎN VEST

Interesant este ca miracolul Focului Sfant este putin cunoscut în vest. De ce se întîmpla asa? În bisericile protestante s-ar putea explica ca nu exista o traditie a miracolelor, iar credinciosii nu stiu cum sa abordeze astfel de lucruri, acordînd o atentie scazuta acestui eveniment în propriile mijloace de comunicare. Dar în Biserica Catolica exista o traditie si un larg interes pentru miracole. Însasi Papa Urban al II-lea (1054) mentiona la cîtiva zeci de ani dupa marea schisma, într-una din scrierile sale, despre aprinderea miraculoasa a cande-lelor ca la o “Porunca Divina”. Totusi de ce în catolicism nu este cunoscut mai mult acest miracol? Explicatia cea mai des vehiculata este: Politica Bisericii. Miracolul se întîmpla doar la data în care Sfintele Pasti sînt sarbatorite de catre Biserica Orto-doxa si fara prezenta autoritatilor de la Vatican, lucru privit în mod firesc cu retinere în cercurile catolice.

ÎNTREBARI ASUPRA AUTENTICITATII MIRACOLULUI

Ca la orice miracol sînt si voci care se îndoiesc de autenti-citatea acestuia. Unii cred ca Patri-arhul are o sursa de foc ascunsa. Altii cred ca într-un fel sau altul este totul doar o forma de propaganda Ortodoxa. Dar aceste critici se confrunta cu numeroase probleme. Una dintre acestea este ca sursele portabile de foc, chibriturile sau brichetele, sînt inventii relativ recente. Pe lînga aceasta uneori lumina pogorîta în Sfîntul Mormînt dureaza mai mult de cîteva minute. Unii ar putea spune ca acolo se afla o lampa, dar se uita ca, în toate cazurile, atît incinta Sfîntului Mormînt cît si Patriarhul fac obiectul unei perchezitii amanuntite, facuta de persoane ce au o alta religie decît cea crestina. Totusi cel mai mare argument împotriva criticilor nu este marturia Patriarhului, ci a sutelor de pelerini care vad si ei lumina pogorîndu-se în Biserica si a caror lumînari se aprind singure în fata ochilor lor.

O EXPERIENTA CARE SCHIMBA ÎNTREAGA VIATA

Nu se cunoaste în lume nici un alt miracol care sa se întîmple atît de constant si într-o perioada atît de îndelungata de timp precum pogorîrea Focului Sfînt la Ierusalim în Sîmbata Mare a Pastelui Ortodox. Marturii ale manifestarii acestuia se gasesc chiar si în scrieri ale secolului patru. Aparitia miracolului poate fi urmarita de-a lungul secolelor, relatari amanuntite aparînd în multe din jurnalele de calatorie în Tara Sfînta. El este descris la fel în tot acest timp, manifestîndu-se în zilele noastre identic ca în primele secole.
Miracolul apare doar în Biserica Învierii Domnului din Ierusalim, asa cum este numita de catre ortodocsi sau Biserica Sfîntului Mormînt, cum este denumita de catolici si protestanti, locul considerat de catre toti credinciosii crestini ca fiind cel mai sfînt loc de pe pamînt. Biserica Învierii Domnului este ea însasi un loc enigmatic. Teologi, istorici si arheologi considera ca marea biserica se întinde pe un spatiu care acopera locul mormîntului, loc unde s-a petrecut si minunea învierii si o parte a dealului Golgota, pe care a avut loc crucificarea. În Biserica Învierii Domnului se gasesc altarele a sapte denominatiuni crestine diferite. Aceasta biserica a fost construita de Constatin cel Mare la mijlocul secolului al patrulea, fiind distrusa de mai multe ori de-a lungul timpului, constructia pe care o vedem astazi fiind cea lasata de cruciati.

PUTEREA FOCULUI SFÎNT

Cel mai tuburator si inedit moment legat de Focul Sfînt, ce a ramas de-a lungul timpului în memoria credinciosilor s-a petrecut în timpul ocupatiei otomane, cînd crestinilor orto-docsi nu li s-a permis sa intre în Biserica Învierii. Semnele acestui eveniment se vad si astazi pe una din coloanele de marmura a Sfîntului Mormînt. Legenda spune ca armenii monofiziti, ce doreau ca ei sa fie primitorii Focului Sfînt, i-au mituit pe pazitorii turci pentru a nu-i mai lasa pe ortodocsii greci sa intre în biserica. În timp ce grecii plîngeau lînga zidurile Bisericii, armenii asteptau încrezatori pogorîrea luminii si primirea Focului Sfînt. Dar Focul Sfînt nu este o minune produsa de o forta oarba, ci de însusi Dumnezeu, ce nu poate fi fortat prin astfel de actiuni, atunci întîmplîndu-se un lucru care i-a lasat pe toti înmarmuriti. Un fulger a pornit din interiorul bisericii si stra-pungînd o coloana de marmura a aprins lumînarea Patriarhului Grec ce astepta în afara Bisericii, lînga zid, pentru a primi lumina de la armeni. Toti cei prezenti au înteles ca primirea Focului Sfînt prin Biserica Ortodoxa si crestinii ortodocsi este chiar vointa lui Dumnezeu. Evenimentul a fost atît de cutremurator, încît gene-ralul turc, ai carui soldati îi tineau pe ortodocsi afara, a renuntat la mahomedanism si implicit la toate functiile sale convertindu-se, cu toate repercursiunile posibile, la crestinism. Din ziua aceea, ramasa mereu în amintirea credinciosilor, dar si a oficiali-tatilor, turcii nu i-au mai oprit pe crestinii ortodocsi sa primeasca Focul Sfînt.

GIANI IANAU (Iasi)