|
De cand sunteti membru al PDSR?
Sunt membru din 31 aprilie 1996, deci eu trebuie sa
implinesc cate un an exact cand
implineste si partidul... Totusi este o diferenta intrre mine si partid, eu
inca nu nu am ajuns la scola. Deci, nu am decat 4 ani de cand sunt membru.
Ce va atras la PDSR?
Da, este o intrebare destul de delicata. M-am intors la Craiova, dupa ce am terminat facultatea, si am aflat ca mama era membra de partid de cate saptamani de zile, ca urmare a unei relatii de prietenie si de stima pe care a avut-o fata de unul dintre cei mai buni profesori ai sai, dl. Oliviu Gherman. In momentul respectiv, din lipsa unui grup de preieteni (toti eru buticari, tomberonisti, sau cum se numea atunci) mi-am dat seama ca nu aveam ce face in Craiova: adica nu aveam nici un fel de echipa, nu aveam nici prieteni, nici nimic, si am incercat sa vin la PDSR. De asemenea, echipa de la tineret era in formare atunci .. Deci in principal am venit dupa un grup de prieteni si poate ca, undeva, la origini, sunt si de stanga ( desi, in anul 1990 am luat o mare, mare bataie de la minieri, dar nu as vrea sa vorbim despre asta ....)
Considerand
procentul de 100 % ce valori ati acorda pe aceasta scala sentimentelor,
interesului, reusitei proprii, prieteniei/
Intrebare delicata. Sincer, acum, dupa Conferinta de
la Brasov si dupa experienta din cadrul
partidului, sentimentele nu cred ca ar trebui sa depaseasca max 5 % in ceea ce
inseamna relatiile interumane si, mai
ales, relatiile profesesionale.
Interesul ... omul, fiecare individ este mai intai egoist inainte de a fi altruist. Deci, din acest punct de vedere,
interesul are o influenta covarsitoare
asupra fiecarui individ, undeva, cam la
40%. 30 % reprezinta reusita proprie, pentru ca intersul si-l stie
fiecare. Poate ca aici converg. Si ce mai ramane, il reprezinta prietenia. Daca
mai ramane ceva .
Multi
se asteptau sa candidati la conf. de la Bv. Aveati o sustinere suficient destul
de mare. De ce ati renuntat in ultimul moment sau mai inainte ?
Politica si dragostea nu se fac cu pasiune.Atunci
cand am dorit sa condidez la functia suprema
a fost o chestiune... Cineva a reusit sa imi zgandareasca orgoliul. In
acelasi timp a fost o verificare asupra prietenilor pe care ii am in cadrul
partidului, si trebuie sa recunosc, in momentul respectiv nu mi-am acordat prea
multe sanse, pentru ca in afara de popularitate si de dorinta de a face ceva
trebuie sa mai ai si alte calitati. Adevarul
este undeva la mijlocul acestei lupte neoficiale (pentru ca la momentul
respectiv nu se inscisese nimeni oficial in
cursa). Mi-am dat seama ca dorinta mea de a face ceva, se poate face si
in cadrul unei echipe. Dar multi dintre colegii nostri de partid nu au inteles
ca o lupta pentru o functie nu inseamna a fi adversarul, cel putin asa cum au
inteles ei, fizic, al celuilat contracandidat, si pentru ca organizatia de tineret
nu avea (si nu are) nevoie de tabere, mi-am dat seama ca noi nu avem
maturitatea deplina incat sa intelegem o lupta in cadrul organizatiei si atunci
am preferat sa ma pliez langa Razvan, cu care m-am inteles foarte bine (si
chiar foarte bine, strict profesional) in cadrul partidului si care a considerat ca putem face echipa,
impreuna cu influenta lui, capacitatea lui organizatorica si cu mobilitatea mea
in teritoriu, cred ca vom face o echipa destul de buna, coroborat si cu Sava,
care este un tip extrem de chichiricios in ceea ce priveste materialele, cu
Marian care este un om, si profesional si
uman deosebit, cu Serban, care
stie intotdeauna sa iti arate unde gresesti, cu Mihai ... cam asta eram vechea garda, care am incercat
sa ii dam un nou sens acestei organizatii, adica, de la acea organizatie si de
la acel avant din primii doi anid sa incepem sa punem o baza profesionista,
desi, de foarte multe ori, superi cand ii spui omului ca nu este pregatit
pentru functia pe care o vrea.