|
Puterea politica a avut si are o multime de
definitii, in functie de modul in care a fost inteleasa. Aceste definitii pot
fi clasificate ca fiind: psihologiste, behavioriste, structural -
functionaliste, socio - politice, formale etc. In sens psihologist, puterea
politica “este realizarea in practica a efectelor dorite in relatia de la
conducatori la condusi”(B.Russel si H.Lasswel). Definitiile behavioriste
prezinta puterea ca pe un tip deosebit de comportament care consta in
posibilitatea modificarii comportamentului altora. Aceasta teorie nu satisface,
deoarece reduce puterea la comportament. Contributia sa la dezvoltarea
conceptului consta insa, prin experimentul stiintific propus, in posibilitatea
de a masura si cuantifica, fie si partial comportamentul politic. Teoria
americana, structural - functionala a lui T. Parsons, afirma ca scopurile
puterii sunt scopurile comunitatii (societatii). Critica acestei teorii consta
in confundarea categoriei puterii cu diferitele concepte economice. Definitiile
socio-politice incearca analizarea puterii din perspectiva sistemului
socio-global: puterea apare c o relatie sau raportul social fundamental dintre
guvernant si guvernati. Indiferent de timp si spatiu, in toate societatile
reglementate politic prin intermediul statului, exista guvernanti si guvernati,
puterea fiind tocmai relatia care ii structureaza obiectiv, pana la un punct,
mai mult sau mai putin indiferent de vointa si constiinta lor. Definitiile
formale ale puterii pornesc de la premisa ca nici o societate nu este posibila
fara putere deoarece politicul/politica este cosubstantiala omului ca gen,
ocupa locul central si constituie temeiul oricarei organizari sociale inclusi
prestatatale. Se apreciaza ca politica are urmatoarele caracteristici
universale: este relationala ( in sensul ca daca A il poate determina pe sa
faca ceva impotriva dorintei sale, si B are capacitatea sa il faca pe A sa faca
ceea ce n-ar fi facut fara existenta lui B) , intentionala ( este legata de
actiunile pe care interesele le impun in calitate de scopuri ale sale),
impozionala (detinatorul puterii este pregatit sa intampine rezistenta altora,
producnd mijloacele alternative), potentiala (are resurse care nu se epuizeaza
practic niciodata – puterea nu este afectata in esenta de schimbarile de locuri
si roluri), are capacitati inter-membrii (toti membrii societatii raspund
adecvat sistemului), precum si capacitati sistemice (se constituie ea insasi ca
sistem specific, cu un determinism deosebit calitativ de cel natural, prin
chiar structura sa interna).