Iata o intrebare care insoteste din ce in ce mai des gandurile omului
simplu – cetateanul de pe strada – politicianului cu simtul verticalitatii
bine dezvoltat – membru PDSR, senior sau tanar, ziaristului profesionist in
adevaratul sens al cuvantului si nu in ultimul rand al lucratorului cinstit din
institutii – medic, profesor, jurist, militar sau politist. Si, daca prin anii
1990-1992, aceasta stare de lucruri era un adevar incontestatabil – Golaniada
din Piata Universitatii, evenimentele din 13 - 15 iunie si alte asemenea
incercari tembele de a inabusi in fasa mugurii democratiei – ne intrebam cum
este posibil ca astazi, dupa un transfer pasnic al puterii spre asa zisa forta
democratica castigatoare, la mustata, a alegerilor libere, sa traim aceeasi
stare a neputintei statului de drept fata de coruptie, crima organizata,
ruinarea si, poate, chiar dezmembrarea tarii ?
Prabusirea dramatica a economiei, scaderea drastica a nivelului de trai,
ruinarea tarii prin vinderea pe nimic, oricui si oricum, dar cu comisioane
grase, a ceea ce a mai ramas din munca de peste 50 de ani a milioane de romani,
valmasagul de legi, ordonante si hotarari date aiurea, prin inlaturarea pur si
simplu a Parlamentului de la elaborarea actului legislativ de catre un executiv
bolnav, inca din fasa, sunt cateva din marile realizari ale celor 15.000 de
specialisti care au impanzit societatea contaminand-o aproape iremediabil cu
sindomul neguvernarii. Evenimentele de la Craiova si Brasov sunt comentate
insistent de actuala putere, doar prin prisma atitudinii a doi magistrati fata
de “bunele moravuri” si a politiei si justitiei fata de “valutisti” si
“protectori”. Decaderea celor doi si neputinta oamenilor legii de a stapani
fenomenul infractional dintr-un oras ca Brasovul, sunt semnele clare ca actuala
putere si-a epuizat mandatul inainte de vreme si ca, daca nu va fi schimbata
mai repede, va transforma Romania intr-o tara neguvermnabila. Asistam, cu tristete, din ce in ce mai des,
la evenimente de decadere si neputinta care scot la iveala, in mod public,
ramificatiile lumii interlope care macina incet, dar sigur, o democratie
zdruncinata serios dupa noiembrie 1996.
Despre acest subiect s-a scris si s-s vorbit mult. Insa, dupa cum se
poate constata, fara prea mult succes. Tinerii care doresc sa munceasca nu sunt
protejati, fiind lasati prada abuzurilor, de tot felul, care se petrec pe aceasta piata a muncii. Ziarele centrale
au publicat o sumedenie de articole pe respectiva tema, dar cei care erau si
sunt in masura de a solutiona aceasta grava problema nu au catadicsit sa adopte
nici o lege, menita sa apere drepturile tinerilor, si nu numai ale lor, in fata
greutatilor cu care se confrunta acestia in momentul in care lucraza “la
negru”. Un exemplu elocvent ar fi centrele en-gros din Bucuresti, unde, munca
“la negru” este un fenomen generalizat si o regula, folosita aproape de toti
propietarii de firme care isi desfasoara activitatea in aceste centre. Tinerii
denunta aceasta practica, dar, din pacate, sunt nevoiti sa o accepte, intrucat
nu au posibilitatea de a se apara in fata abuzurilor pe care sunt nevoiti sa le
suporte zi de zi. Ei sunt la dispozitia
patronilor, care, arbitrar sau nu, ii concediaza fara prea multe explicatii si,
in numeroase ocazii, fara un motiv plauzibil. Ei semneaza un contract de
prestari-servicii care nu este conform realitatii, fie si numai pentru ca
lucreaza mai multe ore, zilnic, decat cele prevazute in respectivul contract,
care, este de cele mai multe ori o simpla foaie de hartie.Masurile timide intreprinse,
de catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, pentru combaterea acestui
fenomen, cvasi-generalizat, nu reusesc sa stopeze practicile ilegale. Pana cand
se va gasi o solutie pentru normalizarea acestei situatii, tinerii vor trebui
sa munceasca ca si pana acum. Totodata,
ei vor trebui sa aiba si norocul de a nu se imbolnavi, deoarece, nefiind
angajati legal, angajatorii nu platesc contributia la fondul asigurarilor de
sanatate, si ca urmare, “angajatii” nu pot beneficia de servicii medicale gratuite,
indispensabile in orice tara civilizata.