O CONFERINTA

CU CARACTER PRAGMATIC

 

Braşov, noiembrie 1999 a reprezentat testul de maturitate al organizaţiei noastre.

Dacă în 1997 debutul a fost considerat reuşit, acum interesele, dorinţele şi aşteptările erau cu mult mai mari. Nu e cazul să uităm cu câte „poticneli” s-a reuşit acceptarea unei norme de reprezentare, ce negocieri „de forţă” au avut loc pentru o reprezentativitate echilibrată la „vârf”, ce candidaturi surpriză (sau nu...) erau să apară etc.

Cu toate problemele care păreau la un moment dat insurmontabile, printr-un efort conjugat şi cu şansa „trezirii” la realitate a „revoluţionarilor”, Conferinţa a fost un succes indiscutabil. Prezenţa întregii conduceri a partidului, prezentarea de excepţie (materiale tipărite, videoclipuri, prezentare video în direct etc), calitatea materialelor (raport, ofertă politica, starea tineretului etc) şi atmosfera generală au creat o atmosferă deosebită.

Singurul punct slab a fost întârzierea multiplicării buletinelor de vot pentru nou-înfiinţatul Consiliu Naţional al OT PDSR, care a oferit pe de altă parte un „timp în plus” pentru negocieri , dezbateri, lupte de idei, în special pe holurile Teatrului Dramatic.

Per ansamblu, modificări spectaculoase în conducerea OT nu au apărut, datorită principiului :”Unitate şi continuitate” pe care organizaţia şi l-a asumat. Lângă Preşedintele Răzvan Ionescu au rămas Marian Bălan (PrimVicepreşedinte), Mihai Tudose şi Valeriu Zgonea (Vicepreşedinţi), cei nou aleşi fiind lideri binecunoscuţi ai OT-ului : Simona Bucura, Augusta Maria Moş , Domiţian Covaci şi Dragoş Niţă (Vicepreşedinţi). Structura „executivă” a fost lărgită, acum având acum un Secretar General – Nicolae Vonica, şi 6 secretari pe domenii : Sebastian Simion (Analiză Politică), Gabriel Panait (Resurse Umane), Anca Chiser

 

(Imagine), Carmen Moldovan (Relaţii internaţionale), Lavinia Gheorghe (Mass Media)  şi Marin Măroiu (Financiar).

Evident, ca în orice eveniment de asemenea anvergură, stress-ul şi oboseala au făcut ca relaţiile inter-umane să fie gestionate într-un mod nu foarte fericit. Unii colegi au plecat mai supăraţi decât au venit, unii nu au putut să se distreze aşa cum trebuia la seara festivă oferită la Cerbul Carpatin..... Pentru marea majoritate a participanţilor a fost însă un moment de referinţă al carierei politice, şi o satisfacţie individuală pentru apartenenţa la o structură de un asemenea nivel – Organizaţia de Tineret a PDSR, 1999.

A fost ultima Conferinţă înaintea alegerilor din 2000, şi poate şi acest fapt a născut tensiuni legate de „block-starturi” Dar responsabilitatea care apasă pe umerii noi echipe de lideri va fi înţeleasă abia în prejma alegerilor. Cu multe speranţe, aşteptări, dar şi cu satisfacţia unei reuşite de amploare, Conferinţa s-a încheiat, lăsând loc pregătirii marilor examene care stau în faţa organizaţiei de tineret.......