|
Year 2001 - White Stork Project
Schools from three Countries together
in Europe At School 2001 competition
|
|
Published by School M.A.R, Croatia, I.E.S.J-Sera, Spain
and G.S.G Moisil, Romania.
|
EkoMAR zine > art#001047
03.03.2001
Charta rotunda
Insula Mica a Brailei este nelinistea si dragostea mea. Ca un destin ce-mi croieste fiecare zi din viata, ma face sa rascolesc mereu si tenace poate gasesc acel "ceva" cu care as face din ea metafora si frumusetea de altadata. Gandesc la un proiect mai vechi "Copiii si Dunarea".
Raman la traditia "Chartei rotunda" si sub egida ei organizez toate taberele, excursiile si expeditiile ce le-au urmat. Insula Mica a Brailei, rupta brutal din tarmul de Eden al Baltii Brailei, unde nimeni nu proteja, nimeni nu locuia in el, ci lua doar cat ii trebuia, tinut al singuratatii si al drumurilor de apa, al padurii incremenite in verde, al pasarilor si al intinderilor de stuf, trebuie povestita copiilor.
Incep organizarea expeditiei desi banii pentru finantarea proiectului nu erau primiti. Dar nu puteam trece peste vreo vara fara sa-i calcam tarmul. Suntem o echipa completa: membrii clubului Ecoclub "Egreta", care nu aveau competitii sportive, Drd. Gabriela Costea, muzeograf la Complexul Muzeal de Stiintele Naturii din Galati, Drd. Iulian Mazilu si Monica Elvira Macovei, muzeografi la Muzeul Vrancei, Cristian Dumitru, Eugen Stan, Tincuta Durdoiu, Bogdan Albu si doi operatori de la Tele 7abc: Alexandru Miron si Cristian Balaci.
A venit si ziua plecarii. N-am gasit decat o masina in care abia a incaput echipamentul, materialele pentru observatii si 4 dintre noi, cu restul membrilor expeditiei ne-am intalnit la trecerea in Insula Mica a Brailei. Cabana "Egreta" este inchisa pentru noi, desi aveam aprobarea domnului ministru secretar de stat Anton Vlad, al M.A.P.P.M. Ni se permite in dimineata plecarii cazare la cantonul silvic. Pierdem o zi de studiu pentru curatenie: spalam, degresam si ne organizam tabara. Luasem si corturi, paturi pliante, si lenjerie, stiam ca datorita luptei noastre pentru respectarea statutului de rezervatie naturala nu vom fi primiti sa ne desfasuram activitatea. Este oprit grupul de electrogen si trebuie sa ne organizam altfel timpul. Lucram pe lumina, iar pentru seara, cand intunericul baltii este de nepatruns, cumpar din sat cateva sute de lumanari. Desigur, pentru ce venisem aici era mult prea important, iar timpul era tare pretios.
Ca in orice expeditie, fiecare stia ce are de facut. Seara discutam programul pe a doua zi si ce probleme aveam. Seceta prelungita dar si interventia de la stavilar, faceau ca iezerele sa ramana fara apa sub ochii nostrii. Chiar din dupa amiaza venirii, unii dintre noi au pus capcane pentru insecte, altii semne, sa vedem cu cat scade apa. Plecam spre iezerul Dobrele. O privire de ansamblu asupra starii ecosistemelor: iezerele mici erau aproape secate, cu luciu de apa doar spre mijlocul lor si, un grad mare de colmatare. Privalul de legatura cu iezerul Sbenghiosu avea apa doar pe o mica portiune. Sub ochii nostri iezerul Sbenghiosu in patru zile a secat, jepsele, privaluri de legatura care alimentau iezerele, de asemenea. In locurile pe unde altadata mergeam cu barca, acum trecem cu piciorul. Desigur, cota Dunarii, seceta prelungita si dirijarea necontrolata a apei este un factor limitativ aici. Acum vedem la ce a dus interventia omului. Legea ecologiei "natura se pricepe cel mai bine" este ignorata. Orice interventie majora a omului intr-un sistem natural este nociva pentru ecosistemul respectiv. Natura isi rostuieste viata dupa legi proprii, ea face legile, oamenii trebuie sa le cunoasca si sa le respecte.
Dunarea aduce aluviuni, plantele se dezvolta excesiv, cantitatea de oxigen scade. Am urmarit procesul de eutrofizare in iezerul Sbenghiosu si in privalul de legatura, Iapa. Procesele rapide de fermentatie au dus la moartea vietuitoarelor acvatice, la schimbari profunde in structura biocenozei. Au aparut fluctuatii in ecosistem, severe. Pasarile au creat aglomeratii. Hrana era din abundenta. Am identificat speciile de pasari. Starcii lopatari secerau cu ciocul apa. Nu ne induram sa plecam de la locul nostru de observare. In fiecare zi plecam dupa pelicani, o colonie de peste 400 de pelicani se muta zilnic dintr-un iezer in altul, dupa hrana. In timp ce strabateam pe o margine iezerul Dobrele, Matei, padurarul striga: "roiul".
I-am vazut pe toti la pamant. N-am avut timp sa ma misc, la aproape 30 de cm de mine a trecut zumzaind intr-o banda neagra spre padure. Faptul ca secase apa in privaluri si jepse ne-am putut deplasa mai usor. Cuprindeam zone mai mari pentru observari. In privaluri cu putina apa oamenii rascoleau cu hodorogul.
Intr-o seara, politia trece pe la canton spunandu-ne: cautam niste infractori; si gandul m-a dus la legendarul Terente al Baltii Brailei, numai ca atunci imparatia stufului si-a apei cantona laolalta moartea si viata intr-o succesiune dictata de ea unde nesfarsitul se deschidea in ferestre de stuf la capat de canal, doar pentru cel puternic sa-i tina piept.
Serile la lumanare si spuza de stele in linistea ce-nfiora si facea loc imaginatiei se prelungeau pana tarziu. Cortul ce statea drept straja expeditiei noastre era a lui Eugen Stan, un tanar de 30 de ani care s-a alaturat expeditiei noastre cu masina pentru a ne veni in ajutor. Aveam alimentele la Marasu, la frigiderul primariei si erau buni km de facut pe jos si nimeni dintre noi nu putea lipsi de la programul expeditiei. Nu adormisem bine cand in toata balta rasuna marsul triumfal din Aida, apoi simfonia a VII-a a lui Beethoven. Ne-am trezit. Explicatia lui a fost simpla: "Intotdeauna am fost cel ascultator; la bloc niciodata n-am avut prilejul sa ascult prin toti porii mei muzica ce ma fascineaza mai ales in asemenea seri, unde frumosul topeste clipe in suflet. Va rog sa ma lasati sa ascult muzica. Prin ea pot sa fiu eu. Nu simtiti cata comunicare exista intre natura si muzica?"
Nicoleta Postelnicu, eleva in clasa a X-a, care a lasat cele mai frumose pagini din jurnal nu stiu cand dormea. Nici nu se lumina de ziua si ea scula sa goneasca cocosii lui Matei, care cantau in pomul din fata cantonului. Nu-i putea suporta. Si daca tot se scula, trebaluia pe langa foc, aducea apa. Toata ziua era intr-o miscare. Apa pentru noi era o problema, avea mult fier si dupa putin timp devenea ruginie. Le povestesc cum intr-o vara, cand pregateam lucrarea cu ing. Misu Bardas pentru plecarea noastra la Viena, am stat la cabana "Egreta". Nea Timotei, asa ii spuneam eu lipoveanului care avea grija de canton, pregatise un bors de peste. Il intreb: "-De unde ai luat apa?" "-Din balta." Glumesc. "-Doamne ce de protozoare sunt!" "-Mancati doamna ca noi nu avem nimic si de atata timp bem apa din balta."
Ma intorc dupa o saptamana. Acelasi bors de peste. Uitasem gluma. Nea Timotei cand mi-a adus castronul cu ciorba de peste, imi spuse: "-Mancati fara grija, c-am dat la o parte protozoarele".
Intotdeauna m-am simtit bine aici, oamenii din sat ma cunosteau, cu podarul ma intelegeam cel mai bine. Stateam de vorba cu ei, explicandu-le ce inseamna Insula Mica a Brailei, de ce este atat de important sa fie respectata ca rezervatie naturala. Raspunsul era simplu: "Cand va fi o lege pentru toti si nu se mai vana. Noi aici traim, balta ne-a hranit de veacuri". Aveau partea lor de dreptate, dar legea este lege pentru toti iar domeniul public trebuie respectat de toata lumea. Nu nevoia de hrana ii face sa incalce legea, ci goana de-a agonisi mai mult. Balta a fost agresata fara o gandire ecologica, dependenta de factorii eonomici, politici si sociali duce la deteriorarea ecosistemelor ei naturale. O abordare teoretica si practica in care este inclus factorul uman, cere din partea noasra angajamente ferme. Problema Insulei Mici a Brailei ar fi solutionata prin implicatii manageriale si de organizare in baza unui statut propriu de functionare. Insula Mica a Brailei este o problema nationala. Doar o interventie guvernamentala poate reglementa gestiunea acestei arii protejate si sa o aseze in randul zonelor umede inscrise la Conventia Ramsar, la care Romania a aderat. Va fi actul reparatir al distrugerii Baltii Brailei. Acad. Nicolae Botnariuc, invitat la Braila in 1991 propune necesitatea declararii intregii suprafete a Insulei Mici a Brailei ca rezervtie naturala, afirmand cu acest prilej "Daca am scapat-o atunci de la indiguire ar fi o crima acum s-o distrugrm".
Electronic zine EkoMAR, you are reading now, is produced in
online cooperation of school teams from three countries
joined together for Europe At School 2001 competition.
Zine is prepared and published with online automated
tools by members of school teams.
Internet and e-z Composer software, newest technologies used here,
are only media and tools, but real gold here is joining
of tens authors of articles spread in three countries and
values of their original works.
|
|
|