CAPITOLUL 2-INTREBARI DESPRE INTREBARI

Traducator: LUCA ADRIANA

1 CORINTENI 14:34-35

‘Caci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neoranduielii, ci al pacii, ca in toate bisericile sfintilor.Femeile sa taca in adunari,caci lor nu le este ingaduit sa ia cuvantul in ele,ci sa fie supuse,cum zice si Legea.Daca voiesc sa capete invatatura asupra unui lucru,sa intrebe pe barbatii lor acasa;caci este rusine pentru o femeie sa vorbeasca in Biserica.Ce?De la voi a pornit Cuvantul lui Dumnezeu?Sau numai pana la voi a ajuns el?’

(1 Cor.14:33-36).

Acest capitol va fi unul dintre cele mai scurte din aceasta carte ,din moment ce trateaza cel mai scurt pasaj de care ne vom ocupa:1Corinteni 14:34-35.Dar datorita faptului ca acelasi context cultural se potriveste si subiectului urmatorului nostru capitol (pe 1 Timotei 2:9-15) vom reda aici cateva din caracteristicile cadrului cultural , caracteristici care vor fi importante pentru ambele capitole.

Dupa ce vom trece in revista mai multe probleme de interpretare si cateva din cele mai importante interpretari ale acestui pasaj; vom reveni la ce pare a fi cea mai probabila interpretare a pasajului din

1Cor.14:34-35.Pavel se adresa femeilor relativ needucate care deranjau serviciul religios cu intrebari irelevante.Remediul imediat pentru aceasta situatie era ca ele sa nu mai puna asmenea intrebari, solutia pe termen mai lung era ca ele sa fie educate.

PROBLEME DE INTERPRETARE

Cuvintele lui Pavel din acest pasaj au fost interpretate si aplicate in multe moduri, in mare pentru ca ceea ce el spune, luat in sine , se inscrie intr-o arie mai dificila de interpretare.Privirea generala asupra urmatoarei

probleme de interpretare este menita sa arate nevoia pentru o interpretare contextuala obiectiva.

La o prima vedere ,1Cor.14:34-35 ar aparea mai restrictiva fata de femei aproape decat orice Biserica astazi.Limbajul lui Pavel luat sa insemne tot ceea ce poate insemna interzice orice vorbire in Biserica si nu limiteaza in mod explicit aceasta doar la expunerea publica a Scripturii.Se pare ca si chiar o intrebare soptita

sotului ei este considerata in neregula.Aceasta merge chiar dincolo de pozitia ceruta de cei mai stricti interpreti ai pasajului,dar daca luam textul ca insemnand tot ceea ce poate sa insemne fara sa ne intereseze situatia specifica a acestuia ,atunci asa trebuie sa-l citim.Este acest pasaj atat de restrictiv pe cat pare, sau i

situatia sugerata in text ingusteaza restrictia careia i se adreseaza?\

Anumite puncte care ne pot ajuta sa raspundem la aceasta intrebare pot fi notate chiar din context.Pavel

dezvolta mai departe argumentul precedent in legatura cu “randuiala”in folosirea darurilor duhovnicesti in timpul serviciului in Biserica si el face aici o scurta digresiune in legatura cu ordinea:femeile nu trebuie sa mai deranjeze serviciul religios.Aceasta digresiune sugereaza ca femeile deranjau serviciul religios.

Dar probabilitatea ca femeile sa produca tulburari in timpul serviciilor din Biserica din Corint si sa fie nevoie sa fie oprite ridica o alta intrebare.Ar trebui sa privim aceasta problema cu femeile ca fiind una specifica Bisericii din Corint sau ca o problema universala a tuturor Bisericilor?(Daca textul se adreseaza unei situatii specifice si totusi este de aplicat la toate situatiile, situatia din Corint trebuie sa fie universala).

Este solutia lui Pavel in mod particular pentru Biserica din Corint,sau a scris-o el pentru orice Biserica a oricarei perioade?

Daca Pavel se adreseaza tuturor Bisericilor din toate societatile,atunci nu numai evaluarea lui asupra problemei,dar si solutia lui sunt suparatoare pentru urechile moderne.Ar fi destul de insultator pentru femei sa sugerezi ca ele tulbura in mod constant serviciul religios,dar restrictiile pe care Pavel pare sa le impuna ca raspuns par chiar mai ofensatoare.Chiar cere Pavel ca toate femeile sa pastreze tacerea,o tacere atat de restrictiva incat sotiile nici nu ar putea sa isi intrebe sotii ce s-a intamplat in timpul serviciului religios?

Este o asemenea tacere necesara pentru ca ele sa-si exprime supunerea(14:34)?Si supunerea se relationeaza doar la sotii lor(cf.14:35 sau este o supunere in general tuturor liderilor Bisericii(cf.16:16)?Compunand aceasta aparenta ofensa ,daca ignoram situatia si doar citim pasajul in tot ceea ce el inseamna s-ar putea de asemenea sugera ca Pavel vrea mai degraba ca sotiile sa invete numai de la sotii lor acasa decat sa li se dea voie sa invete ceva in serviciile din Biserica(“daca voiesc sa capete invatatura asupra unui lucru,sa intrebe pe barbatii lor acasa;”14:35).Dar aceasta propunere oricat de sprijinita de cuvintele textului considerat asa cum este scris,ar ignora contextul in mod incorect.Daca Oavel nu a dorit ca femeile sa invete in Biserica,inseamna ca atunci cand el sugereaza ca “toti”,”sa invete”din profetii(14:31,cf. v.6),el prin “toti” se refera numai la barbati fara sa se deranjeze sa mentioneze acest lucru.

Mai probabil ,Pavel ar putea spune ,”Daca nu puteti sa invatati in Biserica decat<<in felul in care o faceti>>,trebuie sa ii intrebati pe sotii vostri acasa.”In acest caz el nu spune,”Lasati ca femeile sa invete numai de la sotii lor acasa,si nu in timpul serviciilor din Biserica”,el spune “Nu invatati atat de zgomotos in Biserica!”Foloseste aceeasi constructie in 11:34:”Daca-i este foame cuiva,sa manance acasa,pentru ca sa nu va adunati spre osanda.”In 11:34,Pavel nu spune ca nimeni sa nu manance la cina Domnului sau ca este gresit a-ti fi foame cand te aduni la Biserica;ceea ce el vrea sa spuna este ca este mai bine sa sa manance acasa decat sa se deranjeze comunitatea crestina prin felul in care cineva mananca la Biserica.Din moment ce el foloseste aceeasi aici,putem sa ne dam seama ca subiectul este in mare acelasi:modul in care femeile incearca sa invete este problematic si nu invatarea in sine.

Dar cum tulburau aceste femei serviciul de inchinare din Corint?Contextul este locul cel mai bun pentru a incepe sa cauti indicii.Femeile nu sunt singurele de a caror tacere se bucura Pavel in anumite circumstante.”Tacerea este de asemenea preferata folosirii darurilor in neoranduiala(1Cor.14:28-29);daca nu este nici un interpret ,cei care vorbeau in limbi trebuiau sa se roage in limbi numai pentru ei,si profetii trebuiau sa reduca ceea ce aveau de spus in mod voluntar daca altul se ridica avand un mesaj de la Dumnezeu.In context,”tacerea”se refera la a mentine serviciul religios in ordine.Contextul nu ne spune ca Pavel le cerea femeilor sa pastreze tacerea numai cu privire la darurile spirituale;Pavel s-ar putea sa comenteze asupra unei altfel de taceri,la fel de necesara pentru a pastra ordinea in congregatie.Dupa cum vom vedea mai jos, este putin probabil ca el sa interzica total participarea femeilor la darurile duhovnicesti,avand in vedere ca permite activitatea din11:4-5.Ceea ce este clar din context este ca restrictia asupra vorbirii cuiva este uneori necesara pentru a mentine ordinea in congregatie.

Dar odata ce ne-am decis ca femeile provocau tulburari prin lipsa lor de tacere la modul potrivit,tot trebuie sa ne intrebam ce fel de vorbire care deranja avea Pavel in vedere cand a dictat acest pasaj.Vom sustine in acest capitol,in acord cu alti scriitori caPavel nu se adreseaza contextului anterior al darurilor duhovnicesti, ci la contextul imediat urmator al intrebarilor(14:35).Pavel nu trebuie sa spuna acest lucru in mod clar la inceputul pasajului pentru ca si el si corintenii erau familiari cu aceasta situatie; noi insa trebuie sa deducem aceasta din text.Vom cauta aceste indicii si de asemenea vom incerca sa aratam cadrul cultural specific in care intrebarile femeilor ,in timpul serviciilor din Biserica , puteau sa fi constituit o problema.

Nimeni nu ia astazi acest pasaj ca insemnand tot ceea ce putea insemna.Fiecare da voie ca textul sa fie intr-un fel mai specific decat porunca generala ca toate femeile sa taca intotdeauna in Biserica.Intr-adevar,permisiunea anterioara a lui Pavel ca femeile sa se roage si sa profeteasca in mod public in Biserica nu ne lasa alt mod de interpretare(11:5).Atunci problema este doar ceea ce Pavel vrea sa spuna aici in mod specific.Cei care insista ca acest pasaj interzice femeilor sa invete trebuie sa apeleze la mai mult decat la porunca generala la tacere a lui Pavel,ei trebuie sa demonstreze ca Pavel s-a gandit in mod particular la invatatura aici.Din nefericire pentru pozitia lor, nimic din context sau situatie nu indica faptul dadeau ca femeile dadeau invatatura.

Din moment ce Pavel a scris aceasta instructiune in mod specific corintenilor,putem presupune ca problema era specifica pentru Corint si poate si pentru alte cateva orase asemanatoare acestuia.De fapt, celalalte instructiuni ale lui din acest capitol se adreseaza unor anumite abuzuri de daruri din Corint, putem fi siguri ca Pavel le-ar fi dat deja aceste instructiuni in timpul sederii lui prelungite la ei daca era cazul (Fapte 18:11,18).Daca problema era specifica Bisericii din Corint pentru ca numai ei le dadeau voie femeilor sa vorbeasca sau pentru ca numai ei au avut o problema cu femeile,ca acestea sa vorbeasca intr-un anumit mod, trebuie decis printr-o studiere atenta a textului.

Vom sustine in continuare ca solutia lui Pavel precum si problema corintenilor sunt potrivite pentru un anumit context cultural si ca nu se aplica la orice situatie conceputa pe care o intalnim azi .Aceasta nu va pune la indoiala relevanta universala a invataturii lui Pavel,

spunem ca trebuie sa intelegem ‘adevaratul sens’ cu privire la aceasta situatie inainte de a incerca sa aplicam punctul lui de vedere la situatii foarte diferite.

INTERPRETARILE

ESTE 1CORINTENI 14:34-35 DE FAPT MESAJUL LUI PAVEL

Din moment ce 1 Corinteni 11:4-5 le da voie femeilor sa se roage sa profeteasca in Biserica atat timp cat capul le este acoperit si din moment ce 14:34-35 suna ca si cum ar ‘reduce la tacere ‘ femeile si face o scurta digresiune de la contextul initial,acest pasaj a fost adesea privit ca o adaugare la capitolul 14 de catre un copist de mai tarziu decat ca o invatatura a lui Pavel insusi.

Un numar de cercetatori sustin aceasta parere, inclusiv Waine Meeks,Hans Conzelmann,Robin Scroggs,F. F. Bruce si expertul in textul evanghelic, Gordon Fee.Desi multi dintre acesti cercetatori sunt printre critici textuali cei mai buni in lume,mie mi se pare ca dovezile textuale pentru aceasta pozitie sunt foarte slabe.

Cateva manuscrise,in mare, texte vestice mai tarzii cu o distributie geografica restransa,printr-o concesie replaseaza aceste versete,probabil pentru ca ele nu par sa se potriveasca contextului lor imediat foarte bine.Dar nu exista dovezi reale pentru a le omite cu totul; acei care sustin ca ele sunt adaugiri ulterioare trebuie sa sustina ca ele au aparut prea devreme in istoria textului ca sa lase dovezi,inainte ca manuscrisele urmatoare sa fie copiate din original.

Aceasta idee a unei adaugiri ulterioare accidentale de mai multe versete foarte timpuriu ,nu este usor de aparat.Nu este sigur ca Pavel a intentionat ca scrisorile sale catre corinteni sa fie publicate si sa intre in circulatie, dar din moment ce Clement al Romei este familiar cu 1 Corinteni in anii 900, este ca 1 si 2 Corinteni sa fi fost in circulatie de ceva ani pe vremea lui.Dar daca numai textul gresit redactat s-a intamplat sa se pastreze in procesul circulatiei,atunci un scrib a adaugat mai multe versete acestei scrisori pauline sustinand a fi instructiuni catre Biserica din Corint atunci cand acest document era inca citit in forma lui initiala in Corint.Aceasta propunere nu sugereaza doar o greseala de scrib, ci o schimbare deliberata de un mod care trebuie sa fi fost extrem de rar in stadiul cel mai timpuriu al traditiei manuscriselor.

Cea mai puternica dovada adusa pentru a demonstra ca aceasta este o adaugare ulterioara nu este atat textuala cat contextuala -modul ciudat in care acesta se potriveste textului.Dar o asemenea dovada nu este prea convingatoare, Pavel adesea facea digresiuni si digresiunile erau o parte obisnuita a scrierilor antice.Nici nu trebuie sa citim acest pasaj ca o contradictie directa ca 11:4-5;de fapt se adreseaza unui subiect mai specific decat 11:4-5 dupa cum vom observa mai jos.A privi acest pasaj ca o adaugare pe baza unei dovezi atat de slabe ne-ar duce inapoi la abordarea ‘foarfeca si pasta’ atat de comuna in critica textuala la inceputul acestui secol.

Digresiunile si notele parintesti pot foarte usor deveni ‘interpolari’ facute de unii

‘redactori ulteriori’ .(Sunt recunoscator ca propriile mele lucrari nu sunt citite cu atata grija ,caci nu as fi considerat autorul a tot ceea ce scrie in propriile mele carti !)

Desi eu cred ca acest pasaj este paulin, eu conced ca unii critici textuali mult mai capabili decat mine cred ca este o adaugare ne-paulina.Pot doar spune ca,daca au dreptate,putem concluziona rapid ca Pavel nu se opune ca femeile sa vorbeasca in Biserica.Pentru ca daca Pavel nu a scris pasajul, atunci acest text nu aduce in mod clar nici o dovada pentru aceasta pozitie.Continuu cu acest capitol in ideea ca multi din cititorii mei, precum eu, credem ca aceste cuvinte sunt parte a scrisorii originale a lui Pavel catre corinteni si ca trebuie intelese in acel context.

UN CITAT COMBATUT ?

Pentru ca Pavel pare sa citeze si apoi sa califice sau sa combata pozitiile corintene la inceputul apistolei lui(de exemplu 6:12:14, 7:1-5), s-a propus in mod firesc ideea ca el urmeaza aceeasi procedura si aici.In alte cuvinte, din aceasta perspectiva Pavel citeaza pozitia corintenilor din 14:34-35 si apoi o combate in versetul 36.Aceasta ar insemna ca Pavel face o digresiune cu atitudinea aparent sovina redata in 14:34-35.

Folosirea de catre Pavel a particulei grecesti h in versetul 36 i-a determinat pe unii cercetatori sa observe o disjunctie in gandire in versetul 36;ei arata faptul ca Pavel , in alta parte, incepe cu aceasta particula cand doreste sa provoace comportamentul crestinilor din Corint.In 11:20-21,de exemplu, el prezinta situatia din Corint si apoi continua sa ii provoace la un comportament crestin in 11:22.Unii au facut mai departe apel la forma masculina de ‘singur’din versetul 36 pentru a sugera ca Pavel ii mustra aspru pe oamenii din congregatie pentru a tine locul puterii pentru ei insisi.Dar Liefeld are dreptate cand raspunde :’’Ceea ce Pavel neaga prin folosirea adversativei grecesti h nu este porunca din versetele 34-35 ,ci nesupunerea atribuita de ea , precum in pasajul similar structurat 6:18-19.’’Nici forma masculina nu ajuta cazul ,formele masculine sunt folosite in greaca ori de cate ori un grup include chiar numai un barbat,deci folosirea de catre Pavel a formei masculine de’’singur’’ se poate referi la fel de usor la intreaga congregatie precum si in mod particular barbatilor.’’

Ceea ce in final face aceasta explicatie neconvingatoare este faptul ca citarile lui Pavel in legatura cu pozitiile corintenilor in alta parte, sunt in parte afirmate ,desi seriose.Literatura antica include multe cazuri de scriitor sau vorbitor care corecteaza un interlocutor imaginar,dar unde Pavel corecteaza in totul o asemenea afirmatie, ca in Romani, el introduce obiectia cu o intrebare retorica sau un alt fel de element retoric (de exemplu Romani 2:3-4, 21-23,3:1) si adesea raspunde cu “Nicidecum!”(de exemplu Romani 3:4).