si de atit de sus ca am uitat de unde vin.
Ce tragic rasuna in noi acest cintec
de veacuri suit in chiar singele nostru
iar Cel Care-a pus in lumina iubire
ne striga zadarnic si este tradat.
Lumina e cintec in singele nostru
dar noi am uitat ca nu sintem doar singe
iar Cel Care spune ca sintem lumina
inca mai striga. Noi inca tacem.
Sint o piatra nemiscata
si tacuta sint de piatra
stau si-ascult cum curge timpul
nemiscat tacut si rece
peste mine bat uscate
vinturi rele si nebune
urla si se zbat turbate
insa nu ma pot atinge
sint puternic sint de piatra
nemiscat tacut in mine
tac si-ascult cum curge timpul
si de groaza mea pamintul
mut infiorat ingheata
sint o piatra pe o piatra
eu de gheata ea-nghetata
si nici nimeni nu ne poate
spulbera incrincenarea.
Si-a trecut un inger palid
disperat de pustiire
cu puterile slabite
si vederea intristata
dirdiind de-atita groaza
rasucit ciinos de vinturi
istovit batea din aripi
si plingea din vreme-n vreme
astfel trist murea copilul
cautind inca iubirea.
Rasucit ciinos de vinturi
istovit batea din aripi
cind pustiul nesfirsirii
ii aduse-n drum o piatra
nemiscata muta-n sine
rece si tacuta. Piatra.
Si atunci copilul inger
rasucit ciinos de vinturi
istovit batind din aripi
intristat de sine insusi
si miscat de mila pietrei
condamnata sa infrunte
vesnicia-n nemiscare
plinse o lacrima de mila.
Lacrima cazu pe piatra.
Si atunci se sparse piatra
rastignita-n mii de lacrimi
si invinsa de iubirea
cea mirabila de inger