Columna lui Traian 

Monument ridicat la Roma, în anul 113 d.C. în forul lui Traian, dupa proiectul arhitectul Apollodoros din Damasc. Are înaltimea de aproape 30 de metri si este lucrata în marmora de Paros. Baza, de forma cubica, pastra în doua nise de aur cenusa funerara a lui Traian si a sotiei acestuia Plotina. In vîrful ei se afla la început acvila imperiala, apoi împaratul Hadrian a pus statuia lui Traian. In 1557 aceasta statue a fost înlocuita cu cea a sfîntului apostol Petru.

Basoreliefurile columnei, în numar de 124 de episoade, formeaza 23 de spirale ce ne reprezinta cele doua razboaie din primii ani ai sec. al II-lea pe care Traian le-a purtat cu dacii, razboaie ce s-au încheiat cu încorporarea Daciei în cadrul imperiului. O copie în ciment si praf de marmora a columnei se afla la muzeul national de istorie din Bucuresti.

Mentionez ca în sudul Dobrogei, la Adamclisi, Traian a dispus sa se ridice un alt monument: "Trophaeum Traiani" ce ne reda luptele pe care acesta le-a avut cu populatia locala a iarna anilor 101-102.

Afara de faptul ca aceasta columna are o importanta arhitecturala deosebita, pentru noi, importanta ei nu poate fi evaluata nici în bani, nici în alte valori materiale, întrucît ea are o valoare, o semnificatie mult mai profunda. Putem spune, asa cum des se afirma, ca reprezinta actul de nastere al poporului român, act aflat în inima fostului imperiu si a actualei capitale a crestinatatii si latinitatii omenirii.

Daca Traian, sau un alt împarat nu cucerea Dacia lui Decebal sau a urmasilor acestuia, noi, astazi, în ce zona culturala si religioasa ne-am afla? Badea Cîrtan s-a dus în pelerinaj, pe jos, la Roma, ca sa vada si sa înteleaga columna?

In fata valorii si semnificatiei ei istorice este bine, cred, sa ne întrebam daca, efectiv, ea ne mai spune ceva, daca mai reprezinta ceva pentru noi, astazi, aici, care ne pretindem si sîntem într-adevar, urmasi ai lui Decebal si Traian. Urmasi întrucît vorbim limba formata în cadrul etno-genetic al primelor veacuri crestine.

In privinta religiei, majoritatea acestei tari, ar trebui sa aiba o columna în marele oras de pe malul Bosforului, care sa redea trecerea progresiva de la sfîrsitul mileniului unu din spatiul universalitatii bisericii si al latinitatii în spatiul oriental grec si apoi slavon. Insa aceasta este deja o alta si lunga istorie a carei valoare si semnificatie în spatiul est-european ramîn înca de elucidat si de prezentat cu toata rigurozitatea si loaialitatea stiintifica posibile.

In anii cît am stat la Roma, în drum spre universitatea Gregoriana, unde studiam istoria bisericii universale, treceam zilnic prin apropierea acestei columne. Mi-a ramas întiparita în minte si în inima. Ce reprezinta ea pentru mine? Latinitatea poporului român si continuitatea de credinta în cadrul bisericii care a patruns aici pe drumurile deschise de Traian si de urmasii lui.