Cartea lui Gordon Fee, New Testament Exegesis (Louisville: Westminster/John Knox, 1993) prezintă in mod clar etapele exagezei. Aici vor fi rezumate etapele generale plus cele specifice pentru studiul epistolelor.

“Cheia exegezei bune este abilitatea de a pune textului întrebările corecte ca să ajungi la sensul intenţionat de autor. Întrebări exegetice bune pot fi clasificate sub două categorii: întrebări de conţinut (ce este scris) şi de context (de ce este scris)” (p.31).

1. Etape iniţiale pentru toate genurile literare:

1. Citeşte cartea întreagă într-o singură citire. Cu scrieri mai scurte este ideal să citeşti scrierea de câteva ori înainte să începi proiectul tău exegetic. După prima lectură în detaliu, citeşte a două oară în revistă şi fă notiţe cu referiri în legătură cu următoarele:

1. Află tot ce poţi despre recipienţi. Sunt ei evrei, neamuri, sau o combinaţie de ambele? Care este relaţia lor cu autor? Care este situaţia lor socio-economică?
2. Află ce poţi despre scopul autorului. Ce spune în mod explicit? Ce este implicit?
3. Notează lucruri accentuate. Care idei sau fraze sunt repetate de mai multe ori? Se foloseşte oare un vocabular mai puţin obişnuit? Aceste lucruri ce îţi spun despre ocazia sau scopul scrierii?
4. Fă o schiţă a conţinutului cărţii (care bineînţeles va fi revizuită anterior).

După ce te simţi confortabil cu documentul ca un întreg, atunci poţi continua la etapele următoare.

2. Verifică concluziile tale proprii faţă de literatura secondară. Cărţi de introducere în Noul Testament, introducerile din cei mai mulţi comentarii pot fi consultate. Dacă sunt diferenţe, uită-te din nou la text ca să afli de ce.

Unele aspecte ale acestei etape sunt potrivite doar pentru cei care studiează pasajul în greacă sau în traducere. Totuşi fiecare student ar trebui să le citească pe toate, ca să fie familiar cu ceea ce implică studiul în limba originală sau doar în traducere.

Aici se referă la critica textuală, adică la deciziile cu privire la care cuvinte s-au găsit în textul original. Cele mai multe diferenţe între manuscrise nu sunt foarte semnificative pentru sensul larg al srierii, dar unde sunt diferenţe semnificative, acestea vor trebui luate în considerare. Pentru cei care studiează textul în traducere, folosirea mai multor traduceri va ajuta în privinţa această, pentru că traducerea Cornilescu nu indică problemele textuale în mod clar.

1. Etape speciale pentru interpretarea epistolelor

9.2 Aspecte formale

9.3 Elemente retorice

10.1 Citeşte încăutarea detaliilor

10.3 Cuvinte cheie

10.4 Descriere în rezumat

Pentru a realiza acest lucru studentul trebuie să înveţe să se concentreze asupra paragrafelor. Chiar dacă eseul sau predică are în vedere doar o parte dintr-un paragraf sau dintr-un argument, este bine să schiţezi argumentul întreg. Acum ai ajuns la nişte întrebări exegetice absolut esenţiale: Care este scopul/miezul acestui paragraf? Care este rolul/scopul acestei fraze? Pe baza cele scrise de autor până aici, de ce acum spune tocmai aceste lucruri? Pentru a face exegeză, nu este suficient să parcurgi etapele 1-5. Trebuie să poţi clarifica de ce autorul scrie ceea ce scrie în pasajul acesta.

C. Etape adiţionale pentru toate genurile

Cum funcţionează pasajul tău în mod “dogmatic” (adică ca şi un pasaj care învaţă sau comunică în mesaj) în această secţiune, în această carte, în Biblie şi în teologie - în această ordine? Cum se compară cu alte pasaje din Scripturi? Cu care alte pasaje seamănă, sau faţă de care alte pasaje pare diferit? Care alte elemente din Scripturi ajut la înţelegerea acestui pasaj? De ce? Cum? Oare pasajul influenţează interpretarea altor pasaje din Scripturi într-un mod care trece liniile literare şi istorice? Ce s-ar pierde dacă pasajul acesta ar lipsi din Scriptură?

De asemenea, în contextul teologiei sitematice, care doctrine sunt legate de acest pasaj? Căror probleme sau subiecte vorbeşte pasajul? În ce sens vorbeşte despre aceste subiecte, şi cât de clar le abordează? Dacă pasajul ajută cu rezolvarea unor probleme teologice în timp ce ridică altele, abordează-le pe acestea într-un mod care să-i ajute pe ascultatorii/cititorii tăi.

1. Arăţi unde autorul este informat greşit.
2. Arăţi unde autorul nu este (bine) informat.
3. Arăţi unde autorul este inconsecvent.
4. Arăţi unde abordarea autorului este incomplet.
5. Arăţi unde autorul oferă o interpretare inadecvată din cauza presupoziţiilor sau procedurilor lui.
6. Arăţi unde autorul face o contribuţie importantă subiectului.

După ce cercetarea ta este completă, poţi include o traducere în limba română imediat după textul grecesc studiat. Note de subsol pot fi folosite pentru a explica alegerea făcute între traduceri posibile, sau pentru a oferi variante.

15.1 Probleme

15.2 Contexte

15.4 Argumentul

15.5 Concluzie

D. Aplicare

În cadrul unor cursuri, s-ar putea să fii cerut să oferi în sau împreună cu o lucrare exegetică o predică sau schiţă de predică. În aceste cazuri, experimentezi partea cea mai minunată şi în acelaşi timp cea mai dificilă a procesului. Pentru a face o predică din lucrarea ta exegetică trebuie să muţi aceste informaţii din secolul I în secolul XXI, fără să-şi piardă caracterul exegetic şi totuşi fără să fie doar o reamestecare a elementelor acestei lucrări academice (ca şi când aşa ceva ar fi predicare). Scopul tău este să găseşte mesajul sau “miezul” pasajului şi să comunici aceluiaşi mesaj cu acelaşi impact unui grup de oameni din secolul XXI. Nu sunt reguli clare pentru a face acest lucrur: cere doar imaginaţie şi effort. Fee face totuşi două sugesţii:

1. Predicarea exegetică este întâlnirea Cuvântului lui Dumnezeu din secolul I cu oamenii şi problemele lor din secolul XXI. Predicatorul poate începe fie cu o clarificare a sensului şi a mesajului pasajului biblic (lucru care cere expertiză pentru a nu plictisi adunarea cu prea multe detalii înainte să afle relevanţa acestora), fie cu problema celor din adunare care este adresată de pasajul respectiv (a începe aşa este mai uşor şi mai puţin riscant).
2. Înainte să scrii predica, este bine să notezi pentru tine în scris următoarele trei lucruri:

1. Punctele principale din textul biblic pe care vrei să le proclami (este important de ţinut minte că în general nu toate punctele exegetice din pasaj vor fi incluse într-o singură predică).
2. Scopul predicii (adică cum se vor aplica aceste puncte).
3. Răspunsul sau reacţia care este dorită ca rezultat al predicii.

N.B. Aceste puncte pot părea multe şi foarte complicate la prima vedere. Dar vei deveni un exeget adevărat în măsura în care începi să faci aceste lucruri aproape inconştient oricând citeşti textul biblic. Cu cât mai mult îţi vei aprofunda cunoştiinţele cu privire la contextul istoric şi cultural în care aceste scrieri au fost scrise, şi cu privire la mesajul şi argumentul larg al acestori cărţi şi epistole, cu atât mai natural îţi va veni să citeşti Noul Testament într-un mod exegetic şi inteligent de fiecare data când îl deschizi. Tu şi adunările unde îl vei sluji pe Dumnezeu vor avea numai de câştigat în urma însuşirii tale a acestor metode şi etape ale exegezei.