Nici un scriitor al Noului Testament nu a fost mai criticat pentru portretizarea negativa a chipului femeii decat apostolul Pavel.Desi parerea lui Pavel ca “In Cristos nu este nici barbat nici femeie”a fost venita ca revolutionara,el a fost judecat invers ca pur si simplu un copil in cultura lui in alte texte in care apare el cu subordonarea femeii.(1Cor.14:34-35).Daca Pavel doar reflecta parerile culturii lui despre femeie sau importante neintelegeri de la el (pozitive sau negative) poate fi determinat printr-o anumita examinare a orcaror pasaje pauline discutate in lumina culturii lui.

1.Pavel si rolurile barbatilor si al femeilor in general.

2.Pavel si acoperirea capului femeii.

3.Pavel si supunerea sotiilor.

4.Pavel si lucrarea femeii.

I. PAVEL SI ROLURILE BARBATILOR SI AL FEMEILOR.IN GENERAL.

Scrierile lui Pavel sunt scrieri ocazionate adica ele au fost ocazionate prin circumstante specifice si astfel se adreseaza sigur situatiilor ca raspuns la ele.Primele scrieri ale lui Pavel (in special cele controversate atribuite lui )nu face impartirea si anume fata de femei,barbati sau casatorie prea adeseori, dar tema vine in centru in special in 1Corinteni 7.

In 1Cor. 7 Pavel se adreseaza crestinilor care,ca multe grupuri in cultura lor, au ajuns sa valorifice singurul stil de viata,sigur ca parerea lor a creat totusi comlicatii.O caomlicatie este ca unii din aceea care apreciaza simplul stil de viata sunt deja casatoriti si urmaresc celibatul in cadrul casatoriei aduc o amenintare la ispita sexuala la sotiile lor si deasemenea si lor.(1Cor. 7:2,5;1Cor.7:9). Pavel poate sa fi citat situatia corintenilor in 1Cor 7:1 dar in 1Cor.7:2-5 exprimarea lui Pavel este complet sensibila ascultatorilor de ambele genuri:el se adreseaza deopotriva sotilor si sotiilor in termeni ageli.Casatoria evreiasca prevazuta limiteaza sigur datoria poruncita a sotilor si sotiilor dar Pavel se concentreaza pe o datorie relevanta aici,relati intime.Ce este important este ca nu o simpla datorie pentru soti cain unele texte evreiesti, este o datorie reciproca (1Cor.7:3-4).Atat limitarile iudaice cat si Pavel arata sensibilitatea pentru sentimrntele sotiei in aceasta problema, totusi in contrast cu accentele culturii grecesti de satisfactie sexuala masculina (Keener1991).

Alta complicatie al stilului lor de viata este ca unii crestini acum cereau divortul, fiecare datora lipseiimplinirii sexuale sau mai probabil urmareau ca stil de viata celibatul (sau ca filozofii cinici un stil de viata liber de piedica casatoriei, totusi fara relatii sexuale;cf 1Cor.6:12-20).In raspuns Pavel citeaza cuvintele lui Isus:Divortul nu este permis (1Cor.7:10-11;cf Marcu10:11-12).

Apeland la interzicerea divortului de Isus totusi Pavel continua sa o califice in afara orcarui sens,simte ca isi provoaca autoritatea; in mare masura a inteles ca exprimarile generale a principiilor necesita a fi prezentate in situati sigure(in special de cand stilul invataturii iudaice a lui Isus adesea cuprindea hiperbole,exagerare retorica, vezi Keener 1991,13-28).Este adevarat ca celui credincios nu i este ungaduit sa initieze divortul casatoriei lui sau ei ,chiar daca cel credincios este fortat intr-o situatie.(Aici exemlul lui Pavel acopere abandonul si sa fi divortat impotriva voiei vreunuia; fiecare a putut divorta unilateral sub o alta lege romana ) credinciosul “nu mai este sub legamant”(1Cor.7:15)pentru ca acolo nu este garantia convertirii necredinciosilor (1Cor.7:16).

“Nu mai este sub legamant”a lui Pavel rasuna exact limbajului evreiesc, contracte de divort insemnand ca divortul persoanei a fost validat si ei au fost “liber”pentru recasatorie (vezi Keener 1991,50-66).A citi “nu sub legamant”ca orice altceva decat libertate la recasatorie este a ignora felul in care cititorii iudei din primul secol au inteles-o (fara a mentiona ignorarea de sinonime din 1Cor.7:27,39).Peste toata aceasta discutie initiala pe divort,Pavel este atent a mentine inclusiv balanta limbajului lui, implicand sotul si sotia egal in responsabilitatea spirituala si libertate.Dupa avertizarea cititorilor lui ca este mai bine a ramane in starea lor prezenta (el prefera sa ramana singur si mai puternic in sustinerea evitarii divortului cf1Cor.7:17-24)el explica ca pentru virgini este probabil ca sa ramana singuri (1Cor.25-38) desi el reconoaste ca aceasta este unica depasire pentru acei care sunt gata pentru ea (1Cor.7:36;cf 1Cor.7:9).In acest context el iarasi se intoarce momentan la sursa divortului. Digresiunile au fost comune in vechime in general si Pavel in particular si fluxul gandului in contextul imediat nu lasa dubii ca 1Cor.7:27-28 se refera la divort:Esti tu casatorit cu o sotie? Nu cauta divortul . Esti tu divortat (acelasi cuvant grec ca in linia precedenta ) de o sotie? Nu cauta sa te casatoresti iarasi. Dar daca tu te-ai recasatorit nu ai pacatuit; si acesta este adevarul pentru unul care nu a fost casatorit inainte. Aici limbajul lui Pavel este mai putin complet, dar punctul lui este destinat a acoperi ambele genuri:prin 1Cor.7:32-34 el evalueaza devotamentul spiritual al barbatilor si femeilor in mod egal.

1Cor.7:36-38 poate fi relevant ladiscutia noastra daca se refera la casatoria aranjata parinteste in masura in care este posibil, dar exegetii sunt aproape egal impartiti si anume daca tatal celui necasatorit sau logodnicul este adresat aici. Daca primul este in cercetare, Pavel adreseaza simplu tata in situatia culturala care deci predomina:parintii aranjeaza casatoria copiilor lor, cu permisiunea de la copii. Daca al doilea este in cercetare nu avem paralele culturale timpurii la situatia adresata aici.In ambele interpretari totusi Pavel aparent propune sensibilitate la cererea fetelor 1Cor.7:36).

Trebuie acum sa ne intoarcem la intrebari mai specifice de acoperire a capului si autoritatea relatiilor in casatorie si biserica, problema cea mai frecventa de dezbatut referitor la rolurile femeii la Pavel.

PAVEL SI ACOPERIREA CAPULUI FEMEII

Unii comentatori au condus la negarea autoritatii pauline la aproape toate pasajele controversate ale lui Pavel cu privire la femeie, dar dovezile textuale pentru aceasta incercare in 1Cor.11:2-16 este atat de slaba ca putini exegeti o sustin, multi scriitori s-au interesat ei insisi in schimb cu cea mai mare riguroasa sarcina de intelegere a textului. Textul clar se refera la obiceiul femeii de acoperire a capului lor, cel putin la inchinare; adesea salul (acoperea numai parul)a fost folosit pentru aceasta, dar in unele locuri invaluirea fetei a fost de asemeni folosita.Atunci sunt mai multe contexte in care acoperirea parului a fost folosit,totusi trebuie intrebat in cae context s-a adresat Pavel. Pentru exemplu oameni si-au acoperit capetele lor corespunzator pentru doliu sau pentru rusine, dar de atunci aceasta practica a fost folosita atat pentru barbati cat si pentru femei, este putin probabil ca Pavel a avut aceasta practica direct in vedere.

Desi femeia greaca a fost in mod traditional singuratica in casa in mare masura, aici nu este foarte evident in frecventa de acoperire a capului printre ei in aceasta perioada, fara indoiala nu intre cei instariti. In Grecia de est obiceiul a fost foarte raspandit cuprinzand Palestina si sudul Asiei romane (Tars; vezi Mac Mullen); de asemenea femeia romana ( ca barbatul roman) aveau acoperite capetele lorin inchinare in contrast cu femeia si barbatul grec.Biserica din Corint localizata in apropierea portului principal si nascuta in sinagoga (Fapte 18:4,7-8) probabil cuprindea un un numar de imigranti din est pentru care acoperirea a fost o practica importanta. Dovezi din Egipt indica ca multe femei iudaice acopereau capetele lor in afara Palestinei chiar daca ele erau elenizate in multe privinte (Filo, Iosefus si Asenat). Dar mai mult este probabil implicat numai o ciocnire de icoane culturale; acoperirea capului a fost o problema culturala dar simbolizand aprecierea sigura ca a mers adanc ca simbolul insusi.

Parul femeilor a fost principala obiectie in lumea Mediteraneana antica (Apuleius Met 2.8-9; Sifre Num.11.2.3); societate care a folosit acoperirea parului deci femeile casatorite vazute descoperite fiind considerate necredincioase sotilor lor ca ar cauta alt barbat (cf.m.ket7:6; virginele si prostituatele in opozitie nu au fost solicitate la acoperirea parului deoarece ele isi cautau barbati). Femeile care si-au acoperit capetele au putut privi femeia neacoperita ca o amenintare, femeia neacoperita fara doar si poate a privit obiceiul acoperirii ca restrictiv si vedeau calea de impodobit parul lor ca propria lor afacere. Important, femeia neacoperita probabil cuprinde statutul inalt al femeii culte, a carei casa familiala gazduieste mai multe biserici case. Statuile arata ca femeia instarita a continuat elegant stiluri de par si descoperirea capului, stiluri pe care femeia saraca probabil le considera seductive.Conflictul dat in biserica din Corint evident din alte pasaje din 1Cor.(e.g. 1Cor.11:21-22,vezi Teissen),acesta usor a izbucnit intr-o problema majora de controversa (vezi Keener 1992,22-31;cf Tompson)

Atat cartea Faptele Apostolilor cat si scrierile personale ale lui Pavel il prezinta ca un priceput in discutie, cunoscand foarte bine logica si retorica cuturii lui. In retorica antica, argumentele unuia pentru o pozitie nu trebuie sa fie aceleasi ca si argumentele pentru care a tinut o pozitie actuala. Scopul lui Pavel in recomandarea acoperirii capului poate a fost unitatea bisericii,dar argumentele lui sunt acelea care vor lucra cel mai mult la convingerea cititorilor lui.El propune patru argumente principale pentru pozitia lui:

-Aprecierea familiala

-Ordinea creatiei

-Exemplul naturii si regulilor de comportare

-Indemnat de Obicei.

Mai intai Pavel sustine din evaluarea familiala si un joc de cuvinte (jocurile de cuvinte au fost frecvente in argumentatia antica atat la evrei cat si la greci) sotul este capul sotiei, asa ca daca ea dezonoreaza capul ei prin descoperire in cultura in care aceea este dezonorabila, ea dezonoreaza sotul ei ((1Cor.11:2-6). Prin prezentarea unei analogii intre descoperit si raderea capului (aceasta este tehnica retorica: reducerea la absurd: Pavel spune :Daca vrei sa fi descoperit de ce nu duci intreaga situatie cu ea). Pavel intareste acest sens al rusinii cand parul unei femei a fost taiat scurt sau ras, a fost o mare dezonoare si a simbolizat pierderea feminitatii ei.

Desi Pavel sustine in a juca pe cuvinte, interpretarile moderne au adesea ochii fixati pe un singur cuvant cap (greaca kefale) si dezbat ce Pavel a vrut sa spuna cand el a numit pe sot “capul “sotiei. Unii exegeti au sustinut ca termenul inseamna “autoritate” sau “stapanire”ebraicul pentru “cap” (ro*s) a putut sustine aceasta, si intamlator kefale sustine aceasta in Septuaginta (Grudem; Fitzmyer). Alti exegeti au discutat acest inteles, fara ca traducatorii obisnuiti sa incline prea inapoi la evitarea traducerii termenului ebraic ro*s cu termenul grec kefale ; kefale in mod normal nu sustine “autoritatea” sau “stapanirea” in greaca. Acestia din urma exegeti adesea sustin pentru intelesul “sursa” la care face referire unele texte(Mickelsen in Mickelsen,97-117; Scroggs,284).Exegetii favorizeaza “autoritatea” intentionat,raspunzand ca “sursa” este un inteles chir mai rar al termenului kefale in Septuaginta decat “autoritate”. Ambele grupuri de exegeti sunt fara doar si poate drepte in ceea ce ele afirma dar pot cadea brusc in ceea ce ele neaga,uneori termenul sustine “sursa” si uneori sustine “autoritatea” in cel putin “iudaismul grec” influentat de ritmurile Septuagintei.

Intrebarea este, care sens trebuie atribuit termenului din 1Cor.11:3? Data fiind aluzia la Adam ca sursa a Evei in 1`Cor.11:8 , este foarte posibil ca Pavel vorbeste de omul (Adam) ca “sursa” sotiei lui, exact cum Cristos l-a creat pe Adam si apoi a fost continuat de Tatal cu incarnarea Lui (in care situatie 1Cor.11:3 este secventa cronologica ; vezi Bilezikian,138).(In Efeseni 5:23 prin contrast , sotia este supusa sotului ei ca si “cap” al ei , adica acelasi in autoritate peste ea [Desi sotul este solicitat in acelasi timp sa explice stapanirea in termenii sacrificiului lui servind pentru sotia lui]. Nici Efeseni 5 nu ne da o parere transculturala despre autoritatea sotilor ;autoritatea sotilor in acest pasaj reflecta statutul de femeie in societatea in care ele au fost deja supuse sotilor lor si modifica in mai multe directii progresive.Vezi discutia noastra in acest pasaj mai jos).

In al doilea rand ,Pavel sustine din ordinea creatiei (1Cor.11:7-12); Pavel spune in mod fundamental “Adam a fost creat inainte de Eva, de aceea femeia trebuie sa poarte capul acoperit”. Acest argument nu a lucrat complet pe logica moderna, dar fara doar si poate a facut parere admirabila la Corinteni.Desi Pavel cunostea din Geneza 1:26-27 ca barbatul si femeia impreuna reprezentau imaginea Lui Dumnezeu (cf. Rom.8:29; 2Cor.3:18) el indica raspicat ca femeia luata din barbat, deasemenea reflecta gloria barbatului (1Cor.11:7) si de aceea poate distrage barbatul de la partasie; aceasta poate lega de primejdia tipica a poftelor masculine din aceasta cultura. Dar Pavel imediat a facut argumentul lui din ordinea creatiei, el il ia ia inapoi: este adevarat ca femeia vine din barbat dar este deasemenea ca barbatii vin din femeia ; amandoi sunt intr-adevar dependenti unul de celalalt in Domnul (1Cor.11:11-12). Desi Pavel are nevoie doar de derivarea femeii din barbat pentru a-si sprijini punctul lui de vedere el isi califica argumentele ca nimeni sa nu puna mai multa insemnatate in ele decat a intentionat el insusi: el singur foloseste aceasta ca un argument ad hoc pentru acoperirea capului nu pentru orce, ar fi putut cineva extrage din el.

Pavel concluzioneaza al doilea argument cu o aluzie atat de scurta ca a generat o varietate considerabila de interpretari: “De aceea este decent pentru o femeie sa exercite autoritate peste capul ei [nu a avea autoritate “pe” capul ei ca in multe traduceri; vezi Hooker], din cauza ingerilor”(1Cor.11:10). Ingerii pot fi:

(1).Ingeri care poftesc, ca in multe frecvente interpretari iudaice din Geneza 6:2 (cf si 2Petru 2:4; Iuda 6; probabil 1Petru 3:19-22) desi Pavel dupa cate se pare dorea a face mai multe acestor ingeri aici si in alta parte in scrierile lui ii considera ca o amenintare curenta

(2).Ingerii care au fost prezenti pentru partasie, ca martori in textele de la Qumran, care au putut fi ofensati de incalcarea proprietattii cand cultural insemna disoret pentru onoarea aceleasi familii.

(3).Ingerii care au stapanit tara, dar pe care crestinii ii vor judeca intr-o zi; in aceasta situatie Pavel avertizeaza femeia la recunoasterea autoritatii lor peste capetele lor dar la folosirea responsabilitatii (cf 1Cor.6:3). In fiecare situatie interpretarea greaca arata ca Pavel recunoaste autoritatea femeii peste capul ei; el argumenteaza cu acoperirea ei pentru regulile de comportare dar argumentul lui nu este mai puternic ca acesta.

In al treilea rand Pavel sustine din natura, ca este din ordinea naturale a lucrurilor (1Cor.11:13-15).Stoicii in mod normal sustin din natura, si alte scrieri adesea unite cu ei. Pavel poate aici sustine din greaca curenta si obiceiul roman(alti oameni in zilele lui Pavel si grecii intr-o perioada de inceput purtau parul lung),desi “firea” de obicei insemna ceva tare ca aceasta; sau el poate sustine ca parul femeii in mod normal devine lung ca al barbatilor.

In final, Pavel foloseste argumentul clasic ca atat primii iudei cat si alti retorici greco-romani:Acesta este dor modul incare lucrurile sunt facute”(1Cor.11:16) Un grup de filozofi numiti sceptici, pur si simplu au acceptat argumentele din obicei; multi alti ganditori au acceptat aceasta ca un argument de sprijin. Cu argumente ca a reletata la toti cititorii lui (aceia au influentat pe iudei, stoici si poate unele idei sceptice),Pavel concluzioneaza cu un argument relatat la propunerea lui reala pentru scrierea argumentelor: pentru a evita cearta (cf. Keener 1992,31-47 pentru viitoarele documentatii pentru aceasta sectiune.

Putine elemente sunt clare aici. Una este ca Pavel se ocupa de probleme cu care congregatia lui se lupta,cuprinde genul problemei din cultura.El deasemenea sustine importanta familiei crestine si unitaea bisericii,de asemenea din cand in cand aduce argumente pentru decenta imbracamintei la sustinerea bisericii unificate, el cauta sa convinga femeia care asculta scrisoarea lui citita in biserica sa pastreze aceste argumente in minte fara sa puna intrebari cu privire la dreptatea ei ,la imbracamintea ca ea vrea (1Cor.11:10), un strigat indepartat din argumentele puternice in alta parte in scrisoare (1Cor.4:18-5:5;11:29-34).Poate mai important pentru discutia noastra este ce el omite:Pavel nicaieri in acest text nu supune femeia, fara chiar sa atinga aceasta problema

PAVEL SI SUPUNEREA SOTIILOR

Desi cateva pasaje pauline se adreseaza supunerii femeii in casa (Efes.5:22-23;Col3:18; 1Tim5:14; Tit2:4-5) noi vom examina in detaliu celmai lung dintre aceste pasaje, deoarece toate patru se refera la aceeasi situatie culturala si doua referinte in pastorala pot reflecta situatia sociala descrisa in testamentele noastre de 1Tim.2:9-15, mai in jos,(ca situatia sociala influenteaza directivele este clar din simpla comparatie a afirmatiilor din 1Tim.5:14 si Prov.31:10-31).

Situatia sociala:

Inainte sa examinam intentia lui Pavel in Efes.5:22-23.trebuie sa notam ca chiar mai multe interpretari restrictive ale acestui pasaj il vor descrie pe Pavel nu ca un mai conservativ decat cultura lui in general. Desi femeia a experimentat o oarecare mobilitate in sus in aceasta perioada (orce a dorit a un progres peste Atena clasica)si femeia in unele teritorii (orasul Asia romana si Macedonia) aexperimentat multa libertate decat in alte teritorii,femeia nicaieri nu s9a bucurat de libertate speciala recunoscuta ca de ziua lor perfecta.

Influenta atitudinii antice masculine fata de femeie adeseori suna suparator in aria moderna .Pentru unii invatatori iudei primari, femeia a innascut raul.(cf.Sir 42:12-14;m.Abot 2:7);Iosefus a sustinut ca Legea le poruncea lor subordonare pentru binele lor personal.(Iosefus Ag.Ap.2.24; 200-201).Filo a protestat ca femeia a inteles putin (Filo Omn.Prob.Lib.117)si lauda o exceptie, imparateasa Livia, pentru devenirea “intelectuala masculina”! De asemenea Plutar,unul din marii scriitori progresivi pe subiect propune increzator ca femeia poate invata filozofia de la sotii lor -dar aceasta opunere se bazeaza pe data ca ei vor continua nebunia daca renunta la planurile lor personale (Plutar Bride and Groom 48;Mor.145 DE).Astfel conceptiile naturaliste au afectat tratamentul lor in familiile antice, unde intotdeauna au sustinut puterea. Legea romana a stabilit autoritateaz comleta peste femeie,copi si robi de conducere masculina familiara,cunoscuta ca familii paternale. Supunerea tacuta a femei a fost privita ca un mare test de virtuti a ei peste tot imperiul greco-roman antic(e.g.Sir 26:14-16; 30:19; casatoria greaca limiteaza) .

Poate datorita inmultirii de pruncucidere feminina (acest detaliu este dezbatut ) atunci se pare ca a fost o lipsa de femei in societaea greaca, si casatoria cu barbati in deceniul patru,pentru baieti in vremea lor timpurie si la jumatatea adolescentei a fost un principiu practic. Pana in deceniul patru. barbatii in mod normal au avut relatii cu robii, prostituatele sau altii.(vezi Homosexualitatea), cand barbatii in Atena clasica s-au casatorit, multi si-au gasit sotii(exact la intrarea in pubertate) fara preocupari intelectuale decat prostituatele. In timp situatia nu a fost atat de intunecata in tot imperiul zilelor lui Pavel si mormantul inscritiilor marturisesc la o abundenta de dragoste adevarata intre soti si sotii; chiar structura societatii antice a luptat impotriva sotilor care inteleg sotiile lor ca potential egali.

Din timpul lui Aristotel in realitate a fost obisnuit pentru filozofii morali sa sfatuiasca cititorii lor masculini cum sa guverneze sotiile si alti membrii ai familiei serioase. Aceste instructiuni au venit sa fie cunoscute ca :”codurile familiare”(Sau in germana lor titlul frecvent in literatura scolastica Haustafeln). Aristotel si multi moralisti ulterior au clasificat trei categorii principale suboordonate la capul de familie masculina ca:1 sotiile, 2.copii.3 robii.(Aristotel Pol.1.2.1,1253b) desi el a recunoscut ca ca caracterul suboordonarii lor difera (copii masculini de exemplu necesita mai putina suboordonare ca si cand devin batrani;cf Aristotel Pol. 1.5.12,1260b), el sustine ca suboordonarea lor a fost o problema a naturii lor, nu numai de cultura (o femeie, Aristotel Pol.1.2.12,1254b).Unele teme morale au apelat la romani, a caror cultura a accentuat datoria si ordinea si care au fost neincrezatori la orce eventuale amenintari la ordinea lor sociala (e.g. cultul diversioniat din societate al lui Dionisus in al doilea sec.d. Cr.)

Intre primul si inceputul sec.al II-lea multi romani aristocrati (e.g.Petronius, Juvernal) au gasit cauza la discreditarea grupurilor religioase din Est,in special unde aceste grupuri au convertit femei romane si au rasturnat evaluarile traditionale romane. In primul sec.scandalurile majore cu privire la femeia inselata de iudei si de adeptii lui Isis in Roma au dus la represali severe din partea guvernului (Tacitus Ann.2.85;Iosefus Ant.18.3.4. 64-80). A dovedi ca ei nu au fost subversivi la familia traditionala romana dupa toate evaluarile, au suspectat grupuri adesea si-au produs lor seturi de “coduri familiare”modelate dupa acei filozofi morali:instructiuni ca si cum fiecare cap de familie ar fi trebuit stapaneasca sotia lui, copii si robii.(Iosefus Ag.Ap.2.25-31 201-17;vezi Balch pentru un tratament complet a codurilor familiare de la Aristotel prin Iosefus).

Efeseni 5:22-33.

Uni exegeti au sustinut ca initial Pavel (cum a exprimat in Rom.16:3-15; FiI.4;2-3) a pastrat spiritul lui Isus de egalitarism, dar a II-a si a III-a generatie de ucenici ai lui (exprimat in Col.,Efes,si respectiv pastorale )au suboordonat rolurile femeii de fixare a standardelor culturii lor. Din cand in cand anume o parere a fost o dovada de sustinere, a ramas la doua ipoteze ce solicita proba: prima ca ulterior scrierile canonice pauline nu sunt adevarate; si a doua o interpretare speciala a acestor scrisori ulterioare. Problema autenticitatii acestor scrisori este examinata in alta parte in acest volum (vezi Canonul).Problema de intelegere a lor este examinata aici. Textul din Efeseni efectiv nu sustine argumentul ca scriitorul a devenit mai sovinist decat scrisorile primare ale lui Pavel.

Presupunerea ca Efeseni este scrisa de Pavel, este scrisa de un prizonier in Roma complet constient de conceptiile romane dinspre “culturile estice”ca adorare a lui Isis si Dionisis, plus iudaismul atat in formele crestine cat si necrestine (ce noi zilnic numim crestinism si respectiv iudaism). Pavel este de asemenea pe deplin constient ca ostracismul social al iudeilor si crestinilor adesea a recunoscut ca ar fi devenit mult mai rau daca rezultatul experientei lui personale ar fi pus un precedent negativ pentru crestinii din alte parti (cf.Fil.1:7, adresat la enoriasi ca cuprinde anumiti cetateni romani asemeni lui insusi.). Ca reprezentanti ai altor grupuri religioase suspectate in Imperiul Roman, Pavel a avut o buna intelepciune strategica la sprijinirea evaluarii a familiei traditionale romane.

La prima parere poate parea ca Pavel a facut exact aceasta. Fiind data situatia sociala este cu greu surprins ca Pavel prezinta codurile familiare in intimitatea lor in trei categorii principale: relatiile dintre sotii si soti, copii si tati si robi si stapani. Dar dimpotriva la astepterea noastra Pavel adapteaza o importanta lista. Da, sotiile, copii, si robii sunt supusi si astfel reduce la tacere obiectiile culturale la Evanghelie (Supunerea aici este ”pentru Numele Domnului”Efeseni 5:21;6:5-8). Dar pentru Pavel cu adevarat un crestin etic compatibil cu invatatura lui Isus si exemplul slujitorului umil face fara seaman aceasta:capul familiei barbatesti este asemenea supunerii .Ca Pavel solicita paternitatea familiilor este implicat un numar de cai si distinctii intre sotia lui si mai obisnuite porunci vechi ca guvernarea capului familiei trebuia sa fi fost clara la cititorii vechi.

Mai intai Pavel incepe aceasta structura de trei parti intr-un mod foarte neobisnuit.Culmea indemnurilor lui descriu o viata spirituala plina (Efes.5:18-21).Pavel cheama pe toti credinciosii la supunere unii altora.(Efes.5:21).Este adevarat ca urmatorul context descrie diferite moduri de supunere comform deosebirii rolurilor societatii; dar tocmai ideea de””supunere reciproca” a exagerat frecvent sensul termenului “supunere”:copii de familia au fost oricand chemati sa fie sensibili la sotiile, copii si robii lor, dar ei nu au fost niciodata deosebiti la supunerea lor insisi.Pavel vede acelasi fel de supunere reciproca la acoperirea robului si relatia de stapanire este clara din indemnurile lui in Efes.6:9; dupa ceexplica cum si pentru ce robii trebuie sa se supuna (Efes.6:5-8), el cheama pe stapani ca sa “le faca aceleasi lucruri si lor “, o idee care, daca insista intocmai trece virtual dincolo de tot ce au scris scriitorii antici.

In al doilea rand datoriile sunt listate ca datorii reciproce. In timp ce multe coduri familiare s-au adresat simplu capului de familie intruindu-l cum sa guverneze peste ceilalti membri ai familiei lui.Pavel in primul rand se adreseaza sotiilor, copiilor sirobilor.Departe de instruirea familiei paternale cum sa guverneze sotia lui, copii si robii, el omite orce dispozitie de stapanire si simplu il cheama la a-si iubi sotia lui( fara indoiala un obicei frecvent dar rareori prescris), sa fie stapanit in disciplinarea copiilor lui si la atentia robilor ca egali inaintea lui Dumnezeu. Acesta este un limbaj aspru al codului familiar obisnuit,desi unii filozofi antici de asemenea au sfatuit moderatia si tratamentul drept al supunerii.Sotia,copii si robii sunt de obicei supusi lor insisi de buna voie.

In al treilea rand Pavel nu descrie datoriile ca sunt legate de supunere. Un cititor vechi a putut asadar sa fi fost tentat sa citeasca supunerea sotiei ca orce inteles care a putut insemna in aceea cultura care ca si noi am cunoscut mai ales, implica considerabil mai mult suboordonarea decat interpretarile crestine moderne vor cere la femeie zilnic.(Aplicarea textului in acest mod ar intoarce femeia la fiinta capabila rara la a frecventa colegiul, la a refuza avantajele ei de votare.) Totusi Pavel face definirea continutului de supunere al sotiei, in loc strategic: la incheierea sumara a sfaturilor lui la cuplurile casatorite.Sotia este sa “respecte “ (j o b e m a i ,Efes.5:33).sotul ei .Desi termenul de obicei s-a tradus “supunere”(u p o t a s v )a putut fi folosit in sensul slab de “respect”, codurile familiare au cerut indepartarea mai mult de sotii decat respectul simplu .Parerealui Pavel despre supunerea femeii chiar in aceasta situatie sociala nu a putut fi mai departe decat este ea.

In final supunerea sotiei la sotul ei este o paralela directa la supunerea robilor sau stapanilor ei.In ambele cazuri o supunere ca “in Cristos” care este comparat cu un stapan al robilor nu mai mic decat cu un sot al sotiei. Multi interpretatori recunosc astazi ca Efes.6:5-9 nu se adreseaza institutiei de robie; el da simplu sfaturi la robi in situatia lor.Ca unii filozofi stoici Pavel a putut recomanda siguranta unei libertati unde a fost posibila (1Cor.7:21-22).Ca filozofi rari pe care Aristotel i-a pedepsit aspru pentru sugestia ca robia a fost impotriva naturii si de aceea incorecta ,Pavel clarifica privitor la suboordonarea umana ca anormala(Efes.6:9).In timp ce V.T.a poruncit supunerea copiilor la instructiunile parintesti morale(Deut.21:18-21),V.T.nicaieri nu porunceste supunerea sotiilor si a robilor (desi ei in mod regulat in roluri suboordonate cultural, pe care Dumnezeu din cand in cand le-a contravenit) Pavel cheama pe sotiile si robii din cultura lui la supunere in orce sens, dar el in consecinta nu accepta doctrinele de casatorie patriarhala si robie, ambele sunt parte a autoritatii familiei peternale si codurilor familiare se adreseaza el aici.

Indicatiile lui Pavel la sotii si robi sunt limitate la sotiile si robii suboordonati cultural la capul familiei masculine a fost de obicei notat.(eg Martin 206-31;Giles,43). Obiectia ca Pavel a putut respinge doctrina de sclavie, dar evident ar sustine doctrina casatoriei (Knight,21-25)cere simplu o intrebare reala. Nu este doctrina casatoriei insasi , dar doctrina casatoriei patriarhale ca Pavel se adreseaza aici ; ca a fost cum a parut in codurile familiare.Pavel in alta parte cheama pe credinciosi in imprejurari normale la supunere fata de toti cei ce sunt in aoutoritate( romani 13:1-7; vezi Civil Autorities)ca si Petru ( 1Petru 2:13-17) dar aceasta nu inseamna ca el considera structurile autoritatii particulare (e.g.Domnia)ca necesara pentru toate culturile .Pentru ca instructiunile specifice ale lui Pavel adreseaza doctrine in timp ce ele au existat in zilele lui Pavel, interpretarile lui Pavel care nu insista pe reinstituirea sclaviei sau pe monarhie ni trebuie sa insiste pe casatoriile patriarhale care supun sotiile, oricare ,Intr-adevar, definitia slaba a lui Pavel a dat supunerii sotiei ca “respect “ (Efes.5:33;vezi deasupra )a parut ca Pavel sprijina supunerea ei in singurul mod limitat tocmai pentru propria lui situatie sociala.

PAVEL SI LUCRAREA FEMEII

Pasaje in care Pavel accepta lucrarea femeii.

Desi unele femei grece si romane devin filozoafe inalta educatie in retorica si filozofie a fost de obicei rezervat pentru barabati. In societatea in care cei mai multi oameni au fost analfabeti functionali (in special taranimea rurala, estimata la aproape 90 de procente din populatia Imperiului )invatand roluri naturale, ar cadea ce cei care pot citi si vorbi bine. Aproape toate sursele noastre iudaice propun ca aceste roluri au fost cu exceptii rare limitate la barbati.

Desi inscriptiile din sinagogile vechi arata ca femeia a ocupat un rol proeminent in unele sinagogi (vezi Brooten), aceleasi inscriptii indica ca au fost cam exceptii decat norme.Sursele noastre arata ca multi barbati iudei ,ca Filon, Iosefus, mult mai tarziu rabinii, au reflectat pagube multe pe intinsa cultura greco-romana.Iosefus(Ant.4.8.15 219) si rabinii in multe cazuri au indepartat loialitatea marturiei femei si cu eventuale exceptii a lui Beruria, sotia lui R.Meir si femeia adepta a lui Isus (Marcu 15:40-41,Luca 8:1-3;10:38-42), femeia nu parea niciodata a fi corespunzatoare rolului sau statutelor de profesori sau ucenicii lor.( vezi Swelder). Desi rolurile femeii au variat de la regiune la regiune, sigur pasajele pauline au fost clar ca el a fost intre cei mai progresivi si nu intre cei mai cauvinistici, scriitori ai zilelor lui.

In scurta scrisoare de recomandare la concluzia din Romani, Pavel incredinteaza spre pastrare purtatorului,scrisoarea lui pe care romanii se pot increde in motivarea lor (Rom.16:1-2). Fivi este “slujitoare”in biserica din Chencrea, un oras port din Corint. Termenul se poate referi la “diacon”(d i a k o n o V ), aparent o persoana cu responsabilitati administrative in biserica primara, dar care in scrisorile lui Pavel de obicei se refera la o lucrare a Cuvantului lui Dumnezeu, asa ca el insusi. El de asemenea o numeste o “persoana care da ajutor” (p r o s t a s i V ) multora un termen care in mod normal s-a referit in trecut la la patroni, una in care a fost femeia. Ca patron ea va poseda locuinta in care biserica se intalnea si detinea pozitia de onoare (vezi mai departe Keener 1992, 237-40)

In urmatorul salut a lui Pavel (Rom.16:3-16) el listeaza de doua ori ca multi barbati si femeia, dar lauda mai mult de doua ori atat multe femei cat si barbati(vezi Cowerkers,Pavel si lui). Aceasta poate indica sensibilitatea lui la opozitia femeii fara indoiala, infruntata pentru lucrarea lor in unele grupuri. Intre multe lucratoare importante listate de el este Prisca (o forma diminutiva de la Priscila ) posibil mentionata inaintea sotului ei, Aquila datorita inltului ei statut social (Rom.16:3-4).Luca deasemenea o prezinta ca o lucratoare cu sotul ei, alaturata cu el in intruirea altor lucratori, Apolo(Fapte18:26)

Pavel deasemenea listeaza doua conapostoli (acesta este cel mai natural mod de a explica “remarcabil intre apostoli” de la Pavel nicaieri de altfel nu mai apare a fi trimis de “apostoli”), Andronic si Iunia. “Iunia”insasi este un nume feminin clar dar scriitorii au inclinat a se indoi ca Pvel a putut atribui la o femeie apostol,a propus ca aceasta este o contractie pentru masculinul “Iunias”.dar aceasta contractie nu are loc in inscriptiile noastre din Roma si este d prin orce socoteala cu desavarsire rar comparat la frecventul nume feminin. Propunerea ramane pe prezumtia ca o femeie nu putea fi un apostol, oarecum decat pe orce evidenta intrinseca in textul insusi

In alte scrisori Pavel se refera la lucrarea a doua femei in Filipi, care asemenea multor barbati conlucratori lui a impartit in munca pentru Evanghelie acolo(Fil.4:2-3).Macedonia a fost una din regiunile in care femeia a fost mult mai corespunzatoare rolului religios proeminent. (Avramson)si aceasta poate a facut usoara pentru colegele femei ale lui Pavel la insusirea pozitiei proeminente(cf. Deasemenea Fapte16:14-15).

Pavel care considera profetii singurii secunzi la apostoli (1Cor.12:28)isi insuseste existenta profetilor si revendica singur ca ei,ca alta femei in congregatie, acopera capul lor (1Cor.11:5). In aceasta el urmeaza traditia V.T.(unde femeia investita in slujba de profet este mai inferioara decat barbatii, dar totusi puteau sa-si asume pozitii proeminente si de autoritate eg.Ex.15:20; Jud.4:4; 2Regi22:13-14)si alte elemente ale crestinilor primari(Fapte2:17-18;21:9)

Aceste pasaje numai stabileste Pavel intre multi scriitori progresivi din cultura lui, dar alte pasaje trebuie sa fie examinate inaint de a putea determina cum el a fost progresiv. Aceste pasaje care au starnit mari controverse.

Pasaje in care Pavel pare sa restranga lucrarea femeii

Desi amandoua urmatoarele pasaje au fost supuse la gatirea invalmaseli de interpretari nici una dintre ele nu este tinuta universal paulina. Nu numai paternitatea lui 1Timotei dar deasemenea ca a lui 1Corinteni 14:34-35 a fost ceruta in intrebare. Pe baza unor (putin admise) evidente textuale unii critici textuali proeminenti au denigrat ca al doilea pasaj este de fapt pauli, cred ca a fost inserat in schimb de mana a doua.(Fee 699-705). Desi aceasta pozitie este posibila, pasajul poate fi explicat ca o abatere paulina pe un aspect specific al ordinii bisericii relevante la biserica din Corint.(vezi Biserica ordinara si Guvernamentala)

Unii au sustinut in schimb ca Pavel aici citeaza pozitia corintenilor (1Cor14:34-35)in care el apoi respinge (1Cor.14:36); dar 1Cor.14:36 nu citeaza in mod natural ca o refulatie la 1Cor.14:34-35. Altii au sugerat ca serviciile bisericii erau separate categoriei genurilor asemeni sinagogilor, asa interpreteaza unii comunicatia intre sexe diversioniste, dar aceasta parere este respinsa atat de arhitectura sinagogilor din aceasta perioada(Brooten)cat si de locuintele in care biserica din Corint se intalnea. Alti invatati examinand contextul au sustinut ca Pavel destineaza femeia din Corint abuzand de darurile Duhului sau o problema cu judecarea profetica. Desi atat aceste pot fi sustinute din context,atat scriitori antici in general cat si Pavel in particular au fost favoritii digresiunii si 1Cor.14:34-35 poate reprezenta simplu o digresiune referitoare la sursa specifica a ordinii bisericii, precis din alte materii a ordinii bisericii in context.

Mult mai acceptabila este parerea ca Pavel restrange numai genul de vorbire directa adresata in aceste versete:solicita intrebari (Giles,56). A fost frecvent in lumea veche de a afla prin intreruperea profesorilor su intrebari, dar a fost considerat nepoliticos daca intrebarile exprimate ignorau subiectele.(vezi Plutar, Pe lecturi).De atunci femeia a fost in mod normal in mare masura mult mai putin educata decat barbatul, Pavel propune o solutie de scurta durata si o solutie de lunga duratala problema. Solutia de scurta durata a lui este ca femeia a trebuit sa inceteze a solicita intrebari care dezbina, solutia pe termen lung este ca ele au trebuit sa fie educate, primesc meditatie particulara de la sotii lorMajoritatea sotilor in perioada au fost neincrezatori cu privire la potentialul intelectual al sotiilor lor,dar Pavel a fost intre cei mai progresivi scriitori ai vremi vechi pe subiect. Solutia de lunga durata a lui Pavel afirma abilitatea femeii de a studia si plasarea lor pe picior de egalitate cu barbatii (vezi mrea plinatate Keener1992,80-85)

Indiferent care reconstructie o accepta doua chestiuni sunt clare. Prima, Pavel sincer, nu o reduce total la tacere pe femeie, de la inceput in aceeasi scrisoare el le solicita la rugaciune si profetie publica tot timpul cu barbatii(1Cor.11:4-5), el astfel trebuie sa ceara numai reducerea la tacere a formei specifice de vorbire. Adoua, acolo nu este nimic in context care sa sprijine ideea ca Pavel se refera aici la invatarea femeii din Biblie. Singurul pasaj in toata Biblia care poate fi adus direct insprijinul acestei pozitii este 1Tim.2:11-14.

In 1Tim.2:8-15 Pavel (pe autoritateade sriitor, vezi scrisorile pastorale ) aparent adreseaza propunerea decenta a barbatilor si femeilor in rugaciune. Pavel mai intai se adreseaza barbatilor in bisericile din Efes, care sunt aparent implicate in conflictul nepotrivit pentru partasia cu Dumnezeu(1Tim.2:8). Deci in multe pasaje mai lungi el se intoarce la problemele cu femeia inferioara economic randuie in rasarit adeseori acoperirea capului lor, dar congregatiile urbane din Efes va avea cuprinse femei cu un inalt ststut social ridicat, care va etala statutul ;or prin modirile lor inflorite impodobind parul lor. Pentru femeia saraca din congregatie, garderoba femeii bogate a reprezentat atat prefacatorie cat si o eventuala ispita astfel ca Pavel hotareste impotriva imprumutarii limbajului comunintre moralistii zilelor lui.(1Tim.2:9-10; Scoler, 3-6;Keener1992,103-7)

Dupa ce cheama pe femei in congregatie pentru a se impodobi cum se cuvine, el le interzice “a invata intr-un mod in care se ia autoritatea”, (se citeste “a invata “ “d i d a s k o si “a obtine autoritatea”a u t e n t e w , impreuna cum au facut multi exegeti, desi ele au putut fi citite deasemenea ca interziceri separate). Intelesul corect al termenului grec rar folosit aici pentru “a obtine autoritatea “ a fost anchetat. Unii exegeti propun ca in mod normal se refera simplu “are autoritae” si ca astfel pasajul exclude femeile de la exercitarea si autotitatea in biserica la toate. Alti exegeti au dovedit ca este adesea folosit mult mai puternic decat ca in aceasta perioada si poate insemna “a ocupa autoritatea”:pa aceasta citire, Pavel doar interzice femeile la puterea pentru autoritatea tirana, in acelasi mod in care el va avea interzis la barbati.Totusi alti exegeti au apelat la alte exemple in care rangul semantic al termenului a dovedit pentru intelesuri ca:a teroriza in mod ucigas” sau “a se proclama originator.”Dupa vreo doua sec.Gnosticii au vazut-o pe Eva ca originatoare a omului; 1Tim. A putut respinge mitul gnostic (Koeger sustine aceasta situatie cu eruditie impresoinanta si chiar sustine ca partea acestor pasaje mentioneaza o sursa gnostica in ordinul de respingere).Acesta situatie lucreaza cum trebuie daca 1Tim.este scris de alt scriitor in numele lui Pavel in al doilea sec.( in care multi exegeti cred ca desi nu si Kroeger); daca a fost scris de Pavel sau secretarul lui,termenul probabil inseamna a “avea autoritate sau (mult mai posibil)”a ocupa autoritate”

Situatia sociala a scrisorii poate reprezenta in plus o baza rodnica pentru rezolvarea intelesului textului decat posibilitatile lexicale clare,atat Pavel cat si cititorii lui isi asuma aceasta situatie cand citesc textul, si situatia in care a solicitat raspunsul lui Pavel este deocamdata partea sensului intentionat. Indiciile din text indica urmatoarea situatie :barbatii invatatori falsi (1Tim.1:20; 2Tim.2:17) au introdus erezii periculoase in biserica din Efes (1Tim.1:4-7;6:3-5) adesea incep prin a castiga acces la femei, pe care in mod normal au dificile la atingere datorita marii lor limitari la sfera familiala(1Tim.3:6-7). Pentru ca femeile nu au fost linistite cum trebuie au invatat din Scripturi (vezi deasupra) ele au fost mai influentabile la invataturi false si pot furniza retea completa prin care invataturile false pot distruge alte case (1Tim5:13;cf 1Tim.3:11) Dand societatii romane perceptia crestinilor ca un cult subversiv, invata fals ca strategiile lui Pavel au subminat pentru marturia publica a bisericii (vezi deasupra pe Efes.5-6, nu poate fi permise(cf 1Tim3:2,7; 10; 5:7,10,14,6:1;Tit1:6; 2:1-5,8,10;cfPadgett,52;Keener1991,85-87,Verner )

Deoarece femeile au fost inculte si astfel influentabile in special la greseala sau din cauza ocuparii autoritatii lor au stricat marturia bisericii in situatia sociala incordata sau (mult mai probanil ) ambele in situatia specifica adresarea lui Pavel invita rspunsul lui specific .Pavel iarasi aduce o solutie de scurta durata si o solutie de lunga durata. Solutia de scurta durata este :ele nu au trebuit sa obtina pozitii de conducere ca invatatori in biserica; Solutia de lunga durata este:lasa-le sa invete. Iarasi Pavel afirma abilitatea lor la invatarea si el propune educarea lor ca o solutie de lunga durata la problema curenta. Ca ele ar studia “tacut si supus “ pot iarasi sa reflecte marturia lor in societate. Acestea au fost caracteristici normale asteptate de la femei, dar a trebuit sa fie punctat limpede ca aceasta a fost calea prin care toti novici au necesitata invatarea. si de asemenea caracterizari de purtare ceruta de biserica intreaga (1Tim.2:2) Pavel adreseaza acesta sfaturi mai degraba la femei decat la barbati este ca determinata de situatia sociala ca avrtizarea lui la barbati la incetarea dezbaterii 1Tim.2:8.el cu greu doreste femeia la discutie dar se adreseaza numai acelora implicandu-le in probleme .Aceasta solutie a putut fi asa de evidenta ca a reda discutia inutila, exceptie pentru lamurirea argumentului lui Pavel in care el apare la predicat avertizarile lui la femei pe rolurile lui Adam si Eva(1Tim.2:13-14).Ce trebuie intrebat este daca Pavel aduce aceste exemple ca baza pentru punctul lui ori numai ca un argument ad hoc de sustinere . Argumentul lui din ordinea creatiei nu este mai simplu aici (1Tim 2:13) decat a fost cand in 1Cor.11:7-9; el foloseste sensul ca femeile pot folosi acoperirea capului .Argumentul lui din inselaciunea Evei este mult mai sa fie ad hoc. Daca el sustine ca inselaciunea Evei interzice toate femeile de la a invata, el sustine ca toate femeile ca Eva sunt mult mai usor de inselat decat toti barbatii, daca inselarea nu se aplica la toate femeile nimeni nu poate interzice invatarea lor. Este foarte probabil ca Pavel in schimb foloseste pe Eva la a explica situatia grea a femeilor in special el se adreseaza in Efes.care sunt usor inselate din cauzas ca ele sunt nepregatite. Pavel in alta parte foloseste pe Eva pentru cineva care este inselata nu adevaratele femei(2Cor.11:3).In final este posibil ca 1Tim 2:15 este destinat la calificrea versetelor precedente, titusi atunci este considerabila dezbaterea pe inteles (salvarea vine prin nasterea din Maria ,poate ca Eva cea noua prin propunerea femeii la rolurile traditionale ca suportarea nasterii ,sau simplu o femeie a adus prin nastere siguranta, provoaca nenorocirea din Eden).

Alte pasaje in care Pavel in mod clar demonsreaza aprobarea pentru lucrare a femeilor. Cuvantul lui Dumnezeu indica ca 1Tim.2:9-15(daca ,ca si noi presupunem aici, este cu adevarat paulina ) nu poate interzice lucrarea femeilor in toate situatiile dar este limitata la situatia din Efes si poate oricare alte congregatii se confrunta cu crize similarein aceasta perioada a istoriei bisericii.Textele pauline care se adreseaza rolului femeii atat in biserica cat si acasa propune ca Pavel sa fi fost plasat intre cei mai progresivi scriitori din vremea veche.